O inimă regală pentru România
Articol de Maria Gheorghiu, 29 octombrie 2015, 14:50 / actualizat: 29 octombrie 2015, 15:55
Acum 140 de ani se năștea, în familia regală britanică, (la Eastweel Park) cea care avea să devină REGINA MARIA A ROMANIEI.
La 17 ani, a venit să domnească peste o țară despre care nu știa aproape nimic, dar care i-a devenit atât de dragă încat și-a pus viața întreagă în slujba ei. A învătat să o iubească, să o prețuiască și să o apere în toate împrejurările. A fost unul din cei mai străluciți ambasadori pe care i-a avut România vreodată. A ridicat portul popular românesc la rang de modă la Curțile Europei și în America. A îmbrăcat haina militară și a pășit în prima linie a frontului, imbărbătând soldații. A fost prezentă și în spatele frontului îngrijind răniții în uniforma Crucii Roșii (de aici apelativul ”Mama răniților”).
A fost singura Regină a Romaniei Mari, pentru care a depus eforturi diplomatice susținute la încheierea Primului Război Mondial. ”E greu să vorbești de propria-ți durere, cand atat de mari sunt suferințele tuturor. Totuși vorbesc azi de mine, pentru că știu că durerea mea este durerea țării întregi: că mii și mii de glasuri răspund glasului meu atunci cand plâng durerea obștească și tot ceea ce a rămas dincolo de linia de foc, care, ca o rană pe sânul unei mame, a tăiat în două patria noastră iubită. Vă vorbesc eu, Regina voastră și aș vrea ca glasul meu să pătrundă în toate inimile, să străbată în toate căminurile, să mergă spre cel mai nefericit, să ajungă până la eroul culcat în patu-i de zăpadă. Inimile se leagă mai strâns în zilele de restriște decât în cele de bucurie, în zilele de răsboiu dect în cele de pace. ”……”Romanii mei ! Voi cari în sfarșit v-ați unit, voi cari, după veacuri de așteptare ați îndeplinit idealul vostru sfânt, fiți mari în ceasul bucuriei după cum ați fost mari în ceasul încercărilor. Viitorul este al tău, poporul meu, al tău, DACA VEI FI DESTUL DE TARE CA SÂ-L STÂPÂNEŞTI, DACĂ VEI FI VREDNIC SI NU VEI LĂSA SĂ TREACĂ CLIPA CEA MARE !!!” (NOEMVRIE, 1918, Maria, Regina Marii Uniri.
A trăit intens, a scris mult, jurnalele ei fiind mărturia vremii sale însă acestea au constituit doar o parte din ceea ce a lăsat ca moștenire culturală. A scris povești pentru copii și a pictat. A avut un simț estetic desăvârșit și totodată dezarmant prin simplitate. (Complexul castelului de la Balcic este cea mai grăitoare mărturie).
Cea mai tulburătoare poveste legată de Regina Maria rămane însă odiseea inimii ei. A lăsat scris prin testament ca după moarte, inima să-i fie desprinsă de trup și să fie depusă în capela Stella Maris de la Balcic, locul în care si-a trăit ultimii ani din viață și unde își găsise liinistea sufletească. Dorința i-a fost respectată, însă odată cu pierderea Cadrilaterului după încheierea celui de-al doilea război mondial, inima a fost mutată la Bran, unde a stat până când comuniștii ajunși la putere au devalizat tot ce ținea de regalitate și au transferat-o la București, la Muzeul Național de Istorie al Romaniei.
A stat acolo 87 de ani, până în zilele acestea cand “Prin decizia Majestății Sale Regele Mihai, Inima Reginei Maria va fi așezată în Salonul de Aur al Castelului Pelișor, locul unde aceasta a bătut pentru ultima oară.
Inima va fi transferată în caseta sa originală de argint în cadrul unei procesiuni care va porni, în cursul dimineții de marți, 3 noiembrie 2015, de la Muzeul Național de Istorie, la ora 11. Inima Reginei Maria va fi escortată până la Palatul Regal, unde procesiunea se va opri pentru câteva minute. Mașinile vor parcurge traseul cu viteză redusă, pentru ca publicul să poată prezenta un ultim omagiu. Pentru a respecta dorința testamentară a Reginei Maria, Inima va fi acoperită, pe toată durata procesiunii, ca și pe soclul ei din Salonul de Aur, cu stindardul României și Marii Britanii.
Inima Reginei Maria va parcurge, apoi, cu escortă, traseul de la Palatul Regal la Castelul Regal Pelișor.” (comunicatul dat de Casa Regala a Romaniei)
Citeste si: Inima Reginei Maria va fi mutata la Castelul Pelișor!
