București – orașul în care nu se iau măsuri până nu moare cineva
Articol de Sabina Lapadatescu, 11 februarie 2015, 15:30
Trăim într-un oraș în care autoritățile competente, atât pe plan local, cât și la nivel central, nu iau măsuri, chiar dacă pericolul este iminent.
Spre exemplu, chiar pe noul Bulevard Buzești – Berzei, deasupra capetelor trecătorilor stă, zilnic, sabia lui Damocles. Este vorba despre clădiri din care se desprind bucăți de tencuială sau părți întregi, ziduri balcoane etc.
Proprietarul clădirii din imagine, aflată pe Berzei, în apropierea intersecției cu Știrbei Vodă, a amplasat două semne, care îi anunță pe trecători de pericolul căderii tencuielii. Pietonii nu au, însă, pe unde să circule prin altă parte, așa că trec, cu seninătate, pe sub cele două semne.
Proprietarul spune că a pus semnele, pentru că așa a văzut la “un minister de pe Brezoianu” , adică la o clădire a statului. Și a crezut că așa se face, ca să avertizezi trecătorii.
Pe de altă parte, el se plânge că a cerut autorizație de la Primăria Capitalei pentru a-și repara fațada, dar a fost trimis la Ministerul Culturii, deoarece cladirea este monument istoric.
Cei de la Ministerul Culturii au răspuns la petiția proprietarului că nu-i pot elibera autorizație pentru repararea fațadei, deoarece nu există o poză care să ateste felul în care arăta imobilul, în perioada sa de început.
Acum, proprietarul se află în imposibilitate de a repara fațada, însă, conform prevederilor legale, va răspunde, atât civil, cât și penal,în cazul în care o persoană va fi vătămată ori chiar ucisă de o bucată de tencuială sau de o parte de construcție desprinsă din imobilul său.
La câțiva pași mai încolo, tot pe Berzei, pietonii trec liniștiți pe sub un balcon care mai stă atașat de clădirea din care face parte doar datorită unor proptele.
În aceeași zonă, pe o distanță de câțiva zeci de metri, oamenii trec pe lângă niște ziduri rămase dintr-un imobil, ziduri pe care a crescut o vegetație luxuriantă de arbuști.
Oare și în cazul clădirilor care prezintă pericol public iminent, indiferent că sunt în proprietatea statului sau a unor particulari, trebuie să se întâmple ca în cazul gestionării câinilor fără stăpân, în care a fost nevoie de moartea unui copil, în septembrie 2013, pentru ca autoritățile să ia măsuri? Oare cât de greu ar fi ca Primăria Capitalei să se pună de acord cu Ministerul Culturii și să găsească o soluție, măcar pentru acei proprietari care doresc să își repare singuri clădirile?
Autor: Mircea Apostolescu
