Unde am gresit?
Articol de DSRNetworkAdmin, 4 mai 2014, 17:00 / actualizat: 4 iunie 2014, 14:26
La inceput planurile pareau simple, clare, de bun simt : mai intai “ne facem mana” la Belgrad, unde Milosevici trebuie sa dispara, la fel ca toata odioasa constructie comunista gandita de Tito, numita Yugoslavia.
Apoi il dam jos pe Saddam Hussein si Irakul va deveni un taram al pacii si intelegerii intre siiti si suniti.
Taram al pacii va deveni si Afganistanul dupa ce vine forta multinationala, iar populatia locala ne va imbratisa calduros pe noi si valorile noastre.
Il alungam de la putere pe Hosni Mubarak si Egiptul se va indreapta spre democratie.
Tot spre democratie si prosperitate o sa se indrepte si Libia dupa ce il gonim pe Ghaddafi.
Obligatoriu, trebuie sa eliminam si ultima dictatura din Orientul Mijlociu, cea a lui Bachar Al Assad si facem asfel loc fortelor democratice din Siria.
Dupa care incheiem victorios drumul democratizarii mondiale cu Ucraina.
Toata lumea este de acord ! E bine ! Asa trebuie sa fie ! Este de datoria noastra sa ne gandim la viitorul omenirii !
Pacat numai ca am uitat vechea zicala “teoria ca teoria, da’ practica te omoara”.
Pe cale de consecinta Bosnia este acum a entitate statala tinuta in viata sub perfuzie, ca si Kosovo de altfel.
In Irak, am renuntat sa cautam bombele nuclare despre care stiam sigur ca sunt acolo, dar siitii si sunitii isi plaseaza acum reciproc bombe artizanale, repartizate democratic, pe teritoriul intregii tari.
Din Afganistam nu stim cum sa plecam mai repede dupa ce am pierdut mii de soldati, multe sute de miliarde de dolari si orice urma de speranta ca-i putem infrange pe talibani.
In Egipt nu intrebam ce sa facem: sa sustinem armata, pro-dictatoriala, sau pe Fratii Musulmani care vor sa transforme, pe cai democratice, tara intr-o republica islamica?
In Libia, cel putin, e democratie totala: nimeni nu controleaza pe nimeni si nimic, nimeni nu este aparat de nimeni si de nimic, nimeni nu asculta de nimeni si de nimic.
In Siria, insurgentii anti-guvernamentali se impusca intre ei, pentru ca fiecare se vrea fundamentalist mai adevarat decat celalalt, in functie de numarul de capete de prizonieri retezate pe video.
In Ucraina nu avem siiti contra suniti, ci rusi contra ucraineni, iar a explica toata tragedia numai prin mana malefica a Moscovei, oricat de adevarat ar fi, nu este nici pe departe suficient sau produc tiv.
Cum spuneam: la inceput planul era clar, simplu, de bun simt. Atunci, unde am gresit ?
De Rasvan Roceanu
