Dilema existentiala

Articol de DSRNetworkAdmin, 24 februarie 2014, 10:58 / actualizat: 4 iunie 2014, 14:09

In februarie 2004 am fost foarte aproape de lua bataie de la un eminent specialist autohton in probleme de strategie de aparare.

Ma intorsesem dupa 3 luni de corespondent la Bruxelles si respectivul specialist m-a intrebat cum se vede Romania din capitala UE.

Am facut greseala sa-i raspund sincer, spunandu-i ca, vazuta prin ochii celor de la Bruxelles, Romania este o tara central-europeana normala, avand probleme cu nimic deosebite de celelalte state candidate la UE, cu economia nici prea-prea, nici foarte-foarte, si, mai ales, avand asigurata aderarea, chiar daca nu se intampla in primul val (cel care a fost in mai 2004).

„Cum poti sa spui asta, cand ne aflam in halul in care ne aflam ?” m-a intrerupt, deosebit de nervos, eminentul specialist.

Dupa care mi-a enumerat motivele (numeroase!) pentru care tara noastra se afla intr-o situatie cel putin catastrofala si m-a acuzat pe un ton mai mult decat vehement ca sunt propaganda Cotroceniului (care, la momentul respectiv, insemna Ion Iliescu).

A fost imposibil sa-mi conving interlocutorul ca, pentru niste observatori straini neutri, asa cum sunt cei de la UE, „exceptionalismul romanesc” nu are nicio justificare si cu atat mai putin atunci cand degenereaza in catastrofism.

Acreditat fiind la UE primeam zilnic sarcini de la Bucuresti sa-i intreb, iar si iar,  pe diferitii oficiali comunitari pe care-i intalneam: Ce sanse de aderare are Romania ? Cand se va produce aderarea ? Exista probleme care ar putea impiedica aderarea ? Cum sta Romania cu pregatirile pentru aderare ? etc. etc. etc.

Intrebarile erau aceleasi, raspunsurile erau stiute, dar in fiecare zi Bucurestiul astepta sa trimit inregistrari cu noi si noi declaratii care erau, invariabil, de genul: „Da ! Indepliniti conditiile ! O sa aderati la momentul fixat! Nu este nicio umbra de indoiala in aceasta privinta! Procesul e ireversibil!” etc. etc.

La un moment dat, unul din purtatorii de cuvant ai Comisiei Europene m-a intrebat, vizibil excedat, ce rost are insistenta mea de a cere confirmari pe care ei le-au dat de zeci si sute de ori.

N-am stiut cum sa-i explic purtatorului de cuvant de ce ne place noua, romanilor, sa credem ca „la noi ca la nimenea” si nu acceptam in ruptul capului alta idee, oricine orice ne-ar spune, ori de cate ori ne-ar spune si indiferent in ce fel ne-ar spune!

In ultima vreme au inceput sa apara cifre, statistici si previziuni economice publicate fie de INS, fie de FMI, fie de Comisia Europeana, fie de Eurosat.

INS estimeaza o crestere a PIB-ului mai mare chiar si decat spera guvernul.

Imediat apar intrebarile : Ce se ascunde in spatele acestei previziuni ? Care este, de fapt, situatia reala ? Ce cifre au fost umflate ca sa se ajunga la un asemenea rezultat etc. Pe scurt: las’ ca stim noi cum sta treaba, nu luam de bun ce spune INS.

Eurostat si FMI anunta ca Romania se afla undeva, la jumatatea clasamentului somajului in Europa Centrala si de Est, cu o crestere a somajului in ultimii sase ani mai mare decat a Poloniei dar mai mica decat a Bulgariei.

Imediat sar unii economisti sa spuna ca e fals, ca de fapt noi stam mult mai rau, ca acest indicator e irelevant pentru Romania, ca avem  multi someri pe care statisticile nu-i inregistreaza. Pe scurt: nu trebuie sa luam de bun nici ce spun FMI si Eurostat.

Tot FMI estimeaza ca in 2014 Romania va avea al saptelea nivel de crestere al PIB-ului din UE, mai slab decat al Poloniei dar inaintea Marii Britanii, sau chiar a Germaniei.

Bineinteles ca nici asta nu trebuie crezut. Naivii aia de la FMI habar n-au ce se intampla in Romania. Se bazeaza pe datele false furnizate de guvernul mincinos. Saudaca o sa fie o crestere stim noi ca o sa fie nesanatoasa.

Mi se pare limpede: este IMPOSIBIL sa-i convingi pe romani ca Romania este o tara pur si simplu NORMALA.

Ca are aceleasi probleme politice, economice si sociale pe care le au si altii.

Ca pe unele le-a rezolvat mai bine decat altii, pe altele le-a rezolvat mai prost decat altii, iar pe altele nu le-a rezolvat deloc, asa cum nu le-au rezolvat nici altii.

Ca se va dezvolta mai bine decat unele tari vecine si mai putin bine decat alte tari, tot vecine.

Ca nu suntem nici primadona, dar nici Cenusareasa Europei.

Ca romanii nu sunt nici mai prosti nici mai destepti, nici mai harnici nici mai lenesi decat restul lumii.

Pe scurt, ca Romania are ACELEASI sanse la fericire pe care le au si altii.

Nici mai mari, nici mai mici!

Daca am accepta ideea asta, abia atunci am fi nevoiti sa raspundem la marea dilema existentiala nationala : DESPRE CE ALTCEVA O SA VORBIM ZI SI NOAPTE LA TELEVIZOR ?

De Rasvan Roceanu