“La margine de lume, se-aduna din cand in cand toate vorbele care-au trecut printre oameni si dau seama in fata soarelui de buna sau reaua lor menire.

Si dupa cum hotaraste Parintele tuturor vietatilor, cel care tine-n palmele sale cheia luminii, unele vorbe se-ntorc la noi prin poarta cate unui curcubeu, pe spinari de fluturi, in cantec sau rugaciune “.

Cu aceste ganduri, a plecat la Dumnezeu poetul  George Tarnea,  in urma cu 9 ani, chiar inaintea Sarbatorii Pastelui. 

Ne aducem prea rar aminte de oamenii care au trait slujind cuvantul, cum foarte rar ne aducem aminte de faptul ca e mai important sa fii dacat sa ai.

Toata alergatura asta cotidiana care nu ne mai permite sa traim si intru fiinta, ne indeparteaza de fapt, de noi, de ceea ce ar trebui sa fim, de ceea ce, pana la urma conteaza.

Atat de mult s-a umplut lumea aceasta de “bucurii stricate”(Grigore Vieru), incat am ajuns sa vorbim despre sarbatoarea Pastelui ca despre inca un prilej in care sa preslavim bautura,  mancarea si distractia.

Vom merge si la biserica, desigur, vom lua lumina, vom ciocni oua rosii,considerand ca prin asta ne-am facut datoria de crestini.

Dar cum ramane cu partea nevazuta, cu spiritul, cu sufletul ? Cum ramane cu adevarata semnificatie a Sarbatorii Pascale? 

Spunem dintr-un automatism exersat “Hristos a inviat!, Adevarat a inviat !”, uitand de fapt esenta.

A spune adevarul, a crede in acest adevar, inseamna a locui in chiar ochiul lui Dumnezeu, din care poti cadea numai  odata cu lacrima Sa !

Nu-i vina Lui daca n-am patruns taina Invierii. Isus a murit luand cu el pe cruce pacatele lumii si a inviat pentru ca noi sa putem renaste mai buni, mai curati: pentru ca odata cu Invierea primim Lumina, iar drumul Luminii este drept,  bun, curat.

Exista intotdeauna un alt inceput si indraznesc sa sper ca poate de data aceasta Invierea ar putea deveni renasterea noastra.

Cata vreme avem constiinta sacrificiului divin mai exista speranta: si daca pentru unii dintre noi cuvintele Lui, faptele Lui, Invierea Lui par si astazi de neinteles, asta se intampla doar pentru ca n-am reusit sa ne ridicam la nivelul iubirii Lui, pentru ca am judecat totul doar prin mintea si sufletul nostru, pentru ca suntem  inca nepregatiti sa primim asemenea Dar !

“Nu pe cruce sa fii ci in interiorul ei !” La aceasta concluzie a ajuns  Grigore Vieru si daca aceste cuvinte ale mele au avut ecou in sufletul vostru, atunci cararile de Lumina mult asteptate se vor vedea in ochii vostri si in faptele voastre.

Au fost acestea gandurile unui om, care desi nu merge in fiecare zi la biserica, poarta in suflet credinta ca oamenii ar putea fi mai buni daca l-ar purta pe D-zeu in suflet, curat si ar intelege taina Invierii ca un restart al vietii oferit cu jertfa.

Fiecare dintre noi, a venit in lumea acesta cu o misiune. Identificati rostul vostru si faceti in asa fel ca el sa conteze.

Impacati-va cu voi si cu ceilalti si dati-va o sansa in raport cu Divinitatea ! Daca aveti cuvinte de daruit, nu fiti zgarciti , isi au si ele rostul lor !