Nu plânge, Maică Românie! – un cântec nou al Mariei Gheorghiu

Cu ocazia Zilei Naționale a României, la aniversarea a 101 ani de la împlinirea visului românesc de a avea o țară care să cuprindă între granițele ei locuitorii din toate provinciile românești, Maria Gheorghiu ne-a adus o nouă reverență muzicală.

După cântecul INIMA DE LA BALCIC dedicat Reginei Maria a României Mari, a venit rândul unui cântec dedicat tuturor soldaților căzuți pe campurile de luptă ale Romaniei. NU PLANGE, MAICA ROMANIE se numește și a fost cântat în premieră, în varianta umplugged, anul trecut în 22 iunie, la cimitirul eroilor de la Tiganca, Republica Moldova. Cântecul a fost între timp orchestrat împreună cu Dan Manciulea și lansat ieri pe canalul ei de youtube. Este scris pe versurile găsite în ranița unui soldat necunoscut căzut în 1918 în Carpații de curbură pe muntele Sorica de lângă Azuga. Acolo s-au dus lupte grele, fiind un punct-cheie pentru cucerirea Predealului, unul dintre locurile situate pe graniţa dintre Muntenia şi Transilvania. Luptele date aici au dus la victoria decisivă a României care a devenit Mare la 1 Decembrie 1918.

Ca o completare a scrisorii soldatului necunoscut a venit și scrisoarea Mariei către România de astăzi, măcinată de fenomenul migrației românilor în cautarea unui trai mai bun:

”Dragă Românie, LA MULTI ANI!
Iți scriu această scrisoare, ca un ecou trist peste un timp centenar. E ziua ta și majoritatea fiilor tăi s-au îmbrăcat în haine cu tricolorul la vedere. Mi-e greu totuși să-i cred pe unii că l-au scos de la inimă, acolo unde ar trebui să stea mereu. Din păcate, sărbătoarea ta nu mai e de mult rotundă; de când atâția fii ai tăi au plecat spre alte zări încercand să-și găsească rostul printre străini, se simte golul plângând de dor.
Odinioară, soldații tăi au plătit cu viața pentru a-ți întregi hotarele; astăzi, dregătorii zilei te vând la bucată și îți alungă cei mai buni copii. Odinioară România Mare a fost idealul sfânt al celor care te-au iubit cu adevărat și au plătit prețul suprem pentru ca tu să-ți strângi la piept toți fiii de la est la vest și de nord la sud. Astăzi ai ajuns să fii furată și prădată de oameni fără conștiință, de oameni fără Dumnezeu. Ti-au tăiat pădurile, ți-au vândut apele și ți-au înstrăinat pămanturile. Cine să te mai apere azi?
Nu vreau să te întristez mai mult decât trebuie, vreau doar să știi că te iubesc și că sufletul meu va străluci intotdeauna în culorile tricolorului sub care a căzut și soldatul care ți-a scris scrisoarea: NU PLANGE, MAICĂ ROMANIE!”

”Așa spunea un soldat candva
Si-a murit apărand Patria:
Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,

Când România va fi Mare! „

Maria Gheorghiu – Nu plânge, Maică Românie!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.