”Un amant ca-n filme” și o carte polițistă ieșită din tipare

O carte pe care nu ar trebui să o lăsăți necitită în această toamnă, mai ales dacă vă plac romanele polițiste este ”Un amant ca în filme sau geometria paralelelor concurente” scris Adrian I. Anghelescu și apărut la editura Libris.

Povestea îl are drept personaj pe Sergiu Oren Brad polițist din Tel Aviv, proaspăt ieșit la pensie și devenit detectiv particular. Acesta se născuse la București și păstrase umorul specific locuitorilor orașului lui Bucur – indiferent de etnia, religia sau starea lor materială – dar și multe amintiri. De altfel povestirile lui picante, mai mult sau mai puțîn adevărate erau gustate din plin de colegi indiferent dacă se născuseră în Israel sau veniseră acolo din alte țări. Așa că toți au regretat ieșirea lui la pensie și l-au rugat să îi mai viziteze. Dar Oren era mai preocupat de deschiderea biroului său de detectiv particular gândindu-se că de acum îl vor aștepta cazuri de-a dreptul amuzante cu cliente frumoase și geloase ce doreau să dovedească sau măcar să verifice fidelitatea soților sau a iubiților și care erau dispuse să plătească oricât pentru asta.

Biroul este în fine deschis într-un cartier al Tel-Avivului iar prima clientă este o domnișoară foarte frumoasă Irina care dorește să reclame dispariția mamei ei, a soțului acesteia Yvan și a celor doi copii al lor care trebuiau să înceapă grădinița. Aceștia plecaseră  într-o excursie pe mare cu un iaht și nu mai dăduseră nici un semn de viață. Irina, Ira pentru prieteni precizase că soțul mamei ei era medic ce practica o medicină alternativă.

Pentru că nu era vorba de dispariție, Oren își vizitează și fostul coleg din poliție Mishka. Acesta știa de caz dar totul părea că se împotmolise. Aveau jurnalul soției lui Yvan, Israela-zisă Isa- scris însă în limba română. Și ea se născuse la București si se mutase cu familia în Israel când era o adolescentă. De-a lungul timpului frumusețea ei o ajutase să își găsească un soț cu o stare materială bună, să îți facă și o familie dar nu îi adusese dragostea la care visase și casa frumoasă cu mobilă prețioasă devenise pentru ea o adevărată colivie de aur. Lăsase totul în urmă și se căsătorise cu cel de-al doilea soț pe care îl crezuse iubirea viețîi ei dar care avea să devină și el o mare dezamăgire.

Jurnalul Isei care spune povestea unei femei frumoase și nefericite amestecat cu amintirile despre copilăria și tinerețea bucurestană a detectivului redau că într-un mozaic imaginea unei epoci dar și evoluția unor mentalități. Pe parcursul cărții firele povesții par a se încurca și mai tare și nimic nu este așa cum se așteaptă cititorul. Cartea lui Adrian Anghelescu ne amintește într-o oarecare măsură, totuși de cărțile lui Dror Mishani dar și de romanele Rodicăi Ojog Brașoveanu.

Cu toate aceste nu respectă nici unul dintre clișeele pe care le mai găsim în astfel de cărți, ceea ce îi dă un aer de prospețime, ceea ce vă va face să nu o lăsați din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.