Bine de citit: Monstrul Colombre și alte cincizeci de povestiri

Dacă Dino Buzzati ar fi scris o prefață în care să ne spună “toate povestirile pe care le veți citi aici sunt de fapt amintiri din viața mea”, eu l-aș fi crezut. Aș fi considerat simbolistica și fantasticul drept niște haine de camuflaj țesute cu abilitate de autor și l-aș fi crezut, pentru că, disimulat în felurite forme literare, strigătul “AMINTIȚI-VĂ DE MINE!” răsună cu putere în aproape toate povestirile. Neexistând însă o astfel de prefață și prin urmare neavând confirmarea autorului, nu-mi rămâne decât să cred de capul meu că am dat peste autobiografia lui Dino Buzzati, spartă în fragmente pe care editorii le-au adunat într-o culegere de texte și le-au așezat poate chiar într-o ordine cronologică.

Cât despre uitare… Nici să vă fi dorit una ca asta și tot n-ar fi fost posibil, admirabile domn, pentru că amintirea marilor scriitori este ajutată mereu de magia numită ”o nouă ediție”, cuvinte pe care (v-ați gândit la asta?) pictorii sau sculptorii nu le vor auzi niciodată alăturate operelor lor.

Așa că, domnule Buzzati, v-ați făcut degeaba griji, lumea nu vă uită, strigătul dumneavoastră de ajutor a fost (din nou) auzit și totul s-a terminat (și continuă) cu bine.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.