Bine de citit: „Eu și masa” – Autobiografia lui Stephen Hendry

Foto: Rudy and Peter Skitterians / Pixabay

Într-una din zilele anului 2016 m-am îmbrăcat frumos, mi-am luat familia și steagul scoțian și am ajuns la MegaMall în mai puțin de un sfert de oră. Făcusem rezervare din timp, așa că ne-am așezat la o masă foarte apropiată de cea la care Ronnie O’Sullivan, așezat lângă alți mari campioni de snooker prezenți la eveniment, dădea autografe sutelor de oameni care îi cumpăraseră cartea. Și când momentul potrivit a sosit, m-am ridicat de la masă, le-am zâmbit și i-am salutat din mers pe Mark Williams, pe Jimmy White și pe Ronnie O’Sullivan și m-am oprit lângă Stephen Hendry, pentru a-l ruga să ne fotografiem împreună cu steagul scoțian. Stephen a acceptat, Ronnie s-a uitat ciudat, dar eu nici acum nu consider că am fost nepoliticos. Am vrut doar să am o amintire alături de cel mai mare jucător din istoria snooker-ului și la el m-am dus primul. Le-am cerut apoi și autografele lui Mark și Jimmy, pe urmă pe cel al lui Ronnie, fără a-i cumpăra însă și cartea. Din nou, nu cred că a fost o impolitețe. Pur și simplu nu eram interesat de autobiografia lui și nu am vrut să mă prefac că sunt. Dacă ții cu Real Madrid nu pleci acasă cu tricoul Barcelonei.

Cât despre HendryCelMaiMare… Da. Așa am spus. “Ba O’Sullivan e cel mai mare din istorie!” vor zice unii, iar alții “ba Steve Davis!”  Și știu și ce urmează de obicei… Dezbateri, discuții, la unele am asistat și nu sunt puține cele pe care chiar eu le-am stârnit… Serena Williams sau Steffi Graf? Maradona sau Pele? Tyson sau Clay? Care din ei? Cine are dreptate? Cine stabilește, până la urmă, cine e cine și cât e fiecare?

Ei bine și din fericire, aici nu este loc de îndoială sau discuție. Stephen Hendry este cel mai mare jucător de snooker din toate timpurile, spun eu. La fel spune și Ronnie O’Sullivan, ultimul om din lume pe care l-ai putea bănui de diplomație. Și o spune pentru că, fiind un jucător valoros, poate să vadă linia de netrecut ce desparte valoarea de geniu.

O’Sullivan a câștigat de cinci ori campionatul mondial, dar Hendry l-a câștigat de cinci ori la rând. Steve Davis a câștigat campionatul mondial de șase ori, dar Hendry l-a câștigat de șapte ori. O’Sullivan are cele mai multe break-uri maxime și iată aici incontestabila sa valoare, dar geniul Hendry a reușit cele 147 de puncte magice într-o finală, la 8-8, în jocul decisiv împotriva lui… O’Sullivan.

Vă recomand, când găsiți un pic de timp liber, să citiți cartea “Eu și masa”. Este autobiografia lui Stephen Hendry. Nimic spectaculos, doar o carte despre un om genial, care nu a dat niciodată un cap în gură arbitrului așa cum a făcut Alex Higgins, care nu s-a distrat în fața publicului propulsând pastile efervescente în paharul cu apă cu ajutorul bilelor așa cum a făcut Steve Davis, care nu s-a dezbrăcat în pielea goală la conferința de presă după ce a câștigat un campionat mondial așa cum a făcut Mark Williams și care nu a venit la meciuri în ciorapi așa cum a făcut Ronnie O’Sullivan…

Stephen Hendry, neștiind să se folosească de toate aceste abilități care dau culoare meciurilor și care fac spectatorii să te adore, a ales să fie doar cel mai bun la snooker dintre toți, atunci, acum și oricând.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.