Frica păzește bostănăria, dar benzile pentru bicicliști nu le păzește nimeni

Mobilitate urbană durabilă, transport alternativ, reducerea congestiei în trafic și a poluării aerului cu noxe de la sutele de mii de mașini care circulă zilnic pe străzile Bucureștiului,  reducerea amprentei de carbon, măsuri împotriva schimbărilor climatice, orașul pentru oameni, nu pentru mașini.

Vorbe frumoase, sintagme  pe care le tot auzim pe la tot felul de conferințe și prin declarațiile oficialilor.

Aceste vorbe frumoase și sintagme plăcute auzului eco friendly s-au cam prăfuit, deja, încep să ne cam plictisească și să treacă pe lângă noi fără să le mai ascultăm sau să le mai înțelegem.

De ce? Pentru că s-au „aplatizat”, pentru că s-au golit de conținut, prin folosirea lor repetată și fără nici o acoperire în realitatea noastră cea de toate zilele.

Pentru că realitatea noastră cotidiană este tot plină de zeci și sute de mii de mașini blocate în trafic, care ne otrăvesc aerul cu noxele pe care le aruncă, cu nepăsare, inconștiență și nonșalanță, din țevile de eșapament. Pentru că transportul public, în ciuda investițiilor în parcul circulant, nu reușește, încă, să devină acea alternativă viabilă care să-i convingă pe bucureșteni să lase mașinile acasă. Pentru că mersul cu bicicleta, cu trotineta etc. rămâne mai mult un hobby, o variantă pentru petrecerea timpului liber, nereușind să reprezinte un real mod de transport. Mulți oameni umblă cu trotinetele în portbagajul mașinii sau cu bicicletele prinse pe capota acesteia, pentru a ajunge la un parc, unde să se plimbă în siguranță.

Dar de ce stau lucrurile așa?! Sunt bucureștenii refractari la mobilitatea durabilă?!

Unii dintre ei sunt. Am întâlnit mulți „șoferi din convingere” care spun deschis că nu doresc, pur și simplu, să renunțe la confortul mașinii personale. Punct.

Pentru aceștia ar trebui introdusă o politică a taxării juste, atât în ceea ce privește parcarea de reședință, cât și parcarea de destinație, accesul cu mașina în centrul orașului, poluarea generată de mașină etc.

Suntem într-o economie de piață, în plin avânt capitalist. Spațiul public costă și, de aceea, trebuie să se termine odată cu parcarea gratuită pe trotuare, pe banda întâi de circulație și pe unde are chef fiecare, sub pretext că „nu sunt DESTULE locuri de parcare”.

„Destule locuri de parcare” nu vor exista niciodată. Pentru că „destul” nu este o unitate de măsură, iar Municipalitatea nu va putea ține niciodată pasul, în ceea ce privește construcția de parcări, cu sporirea numărului de mașini.

Spațiul ocupat de mașini în parcarea de reședință, dar și în cea de destinație, trebuie taxat la justa lui valoare, la valoarea terenului din București.

Și sănătatea oamenilor și timpul lor costă. Deci, trebuie taxată poluarea produsă de mașini și congestia traficului provocată de ele. Fiindcă în acele ambuteiaje își pierd minute prețioase din viețile lor și cei care aleg transportul public.

Pe de altă parte, transportul public trebuie să devină predictibil, eficient și civilizat, o adevărată alternativă la cel individual.

Dar asta nu se poate realiza doar prin investiții în parcul circulant. Oricâte autobuze, chiar și electrice, ai cumpăra, ele nu vor folosi la nimic, dacă vor sta blocate în traficul general. Poate doar dacă ar fi zburătoare.

Este nevoie ca mai marii urbei noastre să își asume instituirea benzilor dedicate pentru transportul public, chiar dacă-i vor supăra pe „șoferii din convingere!

Tot astfel  este o decizie ce ține de Primăria Capitalei, aceea de a amenaja o rețea de benzi pentru bicicliști în tot orașul. Numai dacă vor putea merge în siguranță cu bicicletele și trotinetele, oamenii vor renunța la mașini în favoarea acestor mijloace de transport alternativ.

Și iată că, în timpul lui Sorin Oprescu, Primăria Capitalei a făcut doi pași, timizi, către crearea unui sistem de benzi pentru bicicliști, pe carosabil, așa cum o cer ONG-urile de profil, în special OPTAR. Este vorba despre pistele de pe Calea Victoriei și Buzești-Berzei.

Numai că ultima, după amenajarea ei, a căzut în părăsire. Încet încet, șoferii au rupt „limbile lui Oprescu”, ce delimitau banda pentru bicicliști de traficul general, aceasta devenind un loc predilect pentru oprirea celor care aveau treabă prin zonă.

Recent, Primăria Capitalei pare să-și fi amintit de pista de pe Buzești-Berzei. Și, în locul „limbilor lui Oprescu”, au apărut stâlpi de plastic ce delimitează pista de traficul general.

Numai că, în șirul de stâlpi, există și pauze, acolo unde trebuie să iasă în trafic vehiculele din diferite curți, parcări de imobile etc. Aceste goluri din șirul de stâlpi sunt percepute, de către șmecherii cu mașini bengoase, drept invitații la staționare.

„Pun avariile” și lasă mașina pe banda pentru bicicliști sau staționează „ca să aștepte pe cineva”, care nu putea face câțiva pași pe jos, până la Piața Victoriei, desigur.

Așa că bicicliștii care doresc să circule regulamentar și în siguranță, pe banda rezervată lor, se trezesc nevoiți să iasă, printre stâlpi, în traficul general, pentru a ocoli cazanul 4×4 al șmecherului, expunându-se pericolului de a fi accidentați de către mașini.

Așa că, degeaba au înlocuit moliciunea „limbilor lui Oprescu” cu duritatea și verticalitatea virilă a stâlpilor. Dacă Poliția Locală a Municipiului București și Brigada de Poliție Rutieră nu vor sancționa oprirea și staționarea pe banda pentru bicicliști, până la urmă șoferii vor dărâma și acești stâlpi, făcându-și loc de parcare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.