Sorina Pintea vrea “regândirea sistemului de urgență”! În rest, a rezolvat tot!

A rezolvat tot, momentan pe hârtie, dar cu caracter de urgență, prin ordonanța de urgență a Guvernului pentru modificarea legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, mai  ales pentru cei din sectorul privat.

Într-un interviu pentru o publicație, în urmă cu puțin timp, ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a anunţat că în România va fi funcţională piaţa asigurărilor private de sănătate, după model occidental, care ar putea salva situaţia dezastruoasă din acest sector vital.

N-a anunțat, e drept, și când se va întâmpla acest lucru. Dar, dacă zice doamna ministru… (O întrebare ar putea să apară aici: înainte de a da la privat bani de la sistemul asigurărilor sociale de stat, nu era mai logic să facă piața aia a asigurărilor private funcțională?  Cine știe? Or mai fi zone în țară unde se pun caii/boii înaintea căruței! Problema e una singură: vine căruța peste ei! Dar, dacă doamna ministru își asumă…)

“Consider că în urgenţă se face de multe ori risipă şi se pierd cazurile grave pentru că trebuie să fim atenţi la tot ce intră acolo.”

Aceasta este declarația doamnei ministru al Sănătății  despre așa zisa “regândire” a sistemului de urgență.

Această declarație nu a trecut neobservată de secretarul de stat în Ministerul de Interne, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență,  Raed Arafat, care, pe pagina de socializare, a încercat să ofere câteva răspunsuri, cât se poate de pertinente.

Raed Arafat:

“ Trebuie să spun că, după toate discuțiile pe care le-am avut, nu mă surprinde această declarație referitoare la sistemul de urgență care induce oarecum populația în eroare și întărește convingerea mea că fenomenul din sistemul de urgență este tratat cel puțin cu superficialitate dacă nu chiar cu iresponsabilitate.

În primul rând, haideți să vedem cât ne costă acest sistem care „risipește banii” când vine vorba despre titlul II din buget și anume sumele alocate pentru analize, investigații și tratamente în unitățile de primiri urgențe, care văd în jur la 5 milioane pacienți / an:

În 2016 din bugetul Ministerului Sănătății alocat pentru titlul II, și care era de aproximativ  9 miliarde lei (8.769.032.000), unitățile de primiri urgențe au primit o suma de 225.460.000 lei și anume 2,57% sumele fiind cheltuite pentru cei 5 milioane de pacienți consultați și asistați în UPU și CPU în 2016.

În 2017 această sumă a fost redusă la 183.625.000 dintr-o sumă totală la Ministerul Sănătății, care a crescut față de 2016 depășind 10 miliarde de lei (10.429.355.000), procentul alocat titlului II destinat UPU fiind de 1,8%.

În 2018, suma totală alocată UPU pentru titlul II a crescut față de 2016 și 2017, ajungând la 267.438.000 dintr-o suma totală alocată titlului II Ministerului Sanatatii care se aproprie de 13 miliarde lei (12.772.926.000) procentul alocat cheltuielilor materiale unităților și compartimentelor de primiri urgențe fiind de 2%.

Deci, cu alte cuvinte, sumele alocate urgenței din totalul sumelor alocate ministerului sănătății pentru titlul II destinat investigațiilor și tratamentelor au scăzut ca procent de la 2,5% în 2016 la 1,8% în 2017 și 2% în 2018, in condițiile în care numărul pacienților a crescut cu câteva procente între 2016 și 2018.

Departamentul pentru Situații de Urgență, spre exemplu, a propus de nenumărate ori efectuarea achizițiilor în mod centralizat pentru consumabile și materiale sanitare astfel încât să reducem discrepanța între prețurile cu care se achiziționează unele consumabile de către anumite spitale comparativ cu altele.

Astfel am putea obține un preț mult mai bun pentru un volum foarte mare de materiale și consumabile. Acest demers pare a fi aproape de realizare datorită înțelegerii Ministerului Finanțelor Publice a situației și poate că în viitor ne va permite să avem prețuri mai bune dar și să controlăm utilizarea de către unii manageri de spitale a fondurilor din UPU pentru acoperirea cheltuielilor din alte secții ale spitalelor și unde, e drept, se poate vorbi de risipă, în sensul deturnării fondurilor.

Afirmația prin care doamna ministru spune că „noi pierdem cazurile grave pentru că nu suntem atenți la tot ce intră acolo” nu este de înțeles și nu cred că are o fundamentare corectă.

Un UPU este destinat să primească ce intră, să facă triajul și să elimine ce este ne-urgent după evaluarea cazului. Un procent important dintre cei care intră în UPU, și care aparent sunt non-urgențe, ajung să fie internați în regim de urgență la spital după ce sunt consultați și investigați. Nu poți refuză un pacient sau să-l trimiți în altă parte fără să-l consulți, doar pe considerentul că acesta a venit pe picioare sau că este aparent sănătos. Multe boli grave, cum ar fi infarctul miocardic acut de exemplu, au uneori manifestări care nu sunt clasice și care trebuie sesizate de medicul de urgență, cum ar fi diabeticul care poate avea un infarct fără durere și poate veni în UPU spunând că nu se simte bine și atât. Efectuarea investigațiilor în UPU nu este obligatorie și este la latitudinea medicului iar dacă medicul a decis să efectueze analizele unui paciet înseamnă că acesta le consideră necesare, ca să elimine o urgență. Medicul are posibilitatea să spună unui pacient că acesta nu reprezintă urgență numai după ce urgența este exclusă, fie doar clinic sau și prin efectuarea unor investigații paraclinice.

Ne întrebăm,  totuși, de ce vin anumiți pacienți la UPU, dacă ei puteau să-și rezolve problema la medicul de familie sau în ambulatoriu?

Acest fenomen este unul mondial și nu este rezervat României. Pe de altă parte unele măsuri luate recent în România, fără o analiză de impact serioasă și fără consultarea celor de la urgență, a agravat semnificativ această situație.

Casa Națională de Asigurări a redus acum câțiva ani numărul total de pacienți pe care-i putea consulta un medic de familie pe zi.

Unde credeți că merg pacienții care altădată mergeau la medicul de familie?

Bineînțeles că la UPU. Totuși, comparativ cu alte țări precum Marea Britanie unde unul din 2,5-3 cetatenti ajunge la UPU pe an, în România cam 1 din 4 ajunge la UPU pe an.

Tot pe parcursul anilor trecuți au fost închise laboratoarele sau servicile de imagistică publice pentru pacienții neinternati dar și în parte pentru cei internați, lăsând acest domeniu comercianților privați.

Am ajuns că pacientul să meargă la un laborator privat sau la un furnizor privat pentru imagistică și să afle că nu mai sunt bani de la casă fiind obligat să scoată banii din buzunar, sau să fie pus pe lista de asteptare luni de zile.

Mulți dintre pacienții care nu dețin resursele financiare ca să acceseze serviciile respective pe banii proprii, și care nu pot aștepta luni de zile, se îndreaptă astăzi la UPU și la CPU sperând că vor putea să acceseze aceste investigații acolo, simuland uneori simptomatologia, astfel încât să obțină analizele și investigațiile necesare, fiind de multe ori învățați ce să zică și ce să facă chiar de medicii lor de familie sau din ambulatoriile de specialitate.

Acum, urmează încă o măsură care nu are cum să nu aibă impact major pe buzunarul pacienților, indiferent de cum este ea prezentată.

Introducerea “coplății” în mod legal la privat în completarea sumelor primite de la casa de asigurări, va însemna că unii pacienți vor avea mai mari probleme în accesarea serviciilor de sănătate.

În primul rând, într-un sistem unde medicii lucrează și la public și la privat în paralel, cine va opri un medic să trimită pacientul de la sectorul public la sectorul privat, unde el știe sigur că pacientul va plăti o suma importantă acolo în completare la ce plătește CNASS, iar o parte din suma plătită de pacient îl va ajunge lui în buzunar?

Suma plătită de pacient pentru o singură operație poate fi cât salariul medicului respectiv pe o lună întreagă.

Aceste practici există deja și noul proiect de ordonanță le va agrava cu siguranță pentru că, astfel, medicul poate obține în mod legal o plată suplimentară pentru fiecare caz pe care îl trimite la privat și pe care îl tratează și, eventual, îl operează acolo.

 Impactul grav al acestei măsuri asupra sectorului public nu va dura mult până va fi clar și vizibil pentru că nimeni nu va mai fi interesat să facă ceva pozitiv în sectorul public sau să introducă o nouă metodă de tratament sau o nouă intervenție, ca să forțeze pacienții să meargă către sectorul privat și să plătească sume în plus față de cele plătite de CNASS asigurând astfel un venit suplimentar important medicului care lucrează în ambele sectoare.

Doar timpul va fi cel care va confirma sau infirma ce spun iar acest fenomen nu va fi aparent încă de la început așa cum s-a întâmplat și cu alte măsuri al căror impact s-a observat abia după câțiva ani de zile.

Impactul asupra UPU și CPU va fi și el vizibil într-un scurt timp pentru că măsura de coplată include și laboratoarele și investigațiile paraclinice la sectorul privat, ceea ce înseamnă că orice furnizor va putea să solicite sume importante pentru acoperirea diferenței de cost cu suma plătită de casă și mai ales pentru creșterea marjei de profit. Acest lucru va însemna că pacienții vor fi obligăți să plătească oricum, chiar dacă investigațiile sunt acoperite “parțial” de casă.

Astfel de măsură va afecta direct pacientul, îl va limita accesul și îl va obliga să găsească alte soluții iar una din aceste soluții este de a se adresa unităților de primiri urgențe.

Pe de altă parte, cu fiecare zi care trece există mai multe presiuni ca să limităm și accesul la UPU prin măsuri artificiale care nu au reușit să rezolve problema aglomerării nici în alte țări, dar care ni se propun de unii și de alții ca și cum ar fi descoperit apa caldă.

La nivelul DSU am încercat să luăm măsuri precum îmbunătățirea și actualizarea procedurii de triaj.

Abia acum două săptămâni ne-a ieșit ordinul semnat de ministrul sănătății, după ce a fost depus în August 2016 la MS, și după” lupte seculare” cu funcționarii Ministerului Sănătății, fiind necesară și intervenția la nivelul Primului Ministru ca să se rezolve problema.

Un alt ordin care ne-a fost aprobat recent a fost cel cu atestatul pentru asistenții medicali din sectorul de urgență, menit să crească calitatea actului medical la UPU cât și la serviciile de ambulanță, și care a avut un parcurs similar cu cel de triaj fiind depus de DSU la MS în August 2016 și aprobat acum 2 săptămâni tot după”lupte seculare” cu unele “personaje interesate și influente” și cu funcționarii din cadrul MS, fiind necesară și aici intervenția la nivelul PM că să ne iasă ordinul.

Totodată ne luptăm la modul serios cu lipsa de personal la nivelul UPU, CPU și la nivelul serviciilor de ambulanță și încercăm să găsim soluții pragmatice în baza unor analize pertinente și nu a unor influențe practicate de unii colegi din sectorul de urgență peste capul DSU ca să obtină ce doresc ei în mod preferențial, în detrimentul a ce au nevoie, în mod stringent, și alți colegi de-ai lor și în detrimentul sistemului de urgență.

Ca să concluzionez, unitățile de primiri urgențe sunt un sector strategic al domeniului sanitar iar cele mai multe problemele de care suferă acest sector au soluționarea lor în celelalte sectoare de care depinde sectorul de urgență.

Măsuri ca să fie păstrate locuri libere în spitalele de urgență pentru internarea pacienților în loc de a-i lasă cu orele sau chiar zilele în UPU, măsuri ca să crească capacitatea de terapie intensivă la spitalele de urgență, măsuri ca să se simplifice și să se rezolve accesul pacienților la alte sectoare din domeniul sanitar într-un mod necondiționat dar coordonat, măsuri ca să simplificăm procesul de angajare în sectorul de urgență pentru înlocuirea imediată a personalului care părăsește sectorul precum și pentru angajarea medicilor rezidenți care termină pregătirea în cel mai scurt timp, ca să nu fie obligați să părăsească țara la alte posturi accesibile mai ușor în alte țări… toate sunt o parte din soluțiile care trebuie să fie implementate pentru ameliorarea fluxului și accesului pacienților la asistență medicală primară, la cea de urgenta dar și la cea spitalicească.

Nu vreau să se înțeleagă că intru în polemică cu Ministerul Sănătății sau cu doamna ministru al sănătății, ale cărei eforturi le apreciez și cu care avem nevoie de colaborare corectă și fără influențe ale unor personaje care au afectat în mod negativ această colaborare cu MS în ultimii doi ani si, mai ales, în ultimul an. Subliniez însă că nu sunt dispus să accept experimente periculoase și metode care au eșuat în alte țări ca să mai trecem prin încercări inutile de a rezolva unele probleme evidente și ale căror soluții sunt evidente.

Totodată, sper ca măsura cu noua ordonanță,  care vine în sprijinul comercianților prin a pune suplimentar sumele pe care le doresc peste sumele plătite de CNASS, să fie foarte bine analizată iar impactul acesteia să fie bine studiat.

O dată ce această măsură va fi luată, nu cred că vom putea reveni asupra ei și va trebui să găsim alte soluții pentru impactul grav pe care îl va avea asupra pacientului în mod deosebit, dar și asupra sistemului sanitar public de stat pe care îl va pune într-un dezavantaj și mai mare comparativ cu cel comercial, mai ales pe termen mediu și lung”.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.