Tu Bishvat, Anul Nou al Pomilor, o sărbătoare a speranței

Astăzi, 15 Șvat, după calendarul evreiesc, și 21 ianuarie după calendarul gregorian, evreii din întreaga lume celebrează sărbătoarea de Tu Bishvat, sau cum mai este cunoscută aceasta, Anul Nou al Pomilor.

De fapt, această sărbătoare are mai multe denumiri în ebraică: Rosh Hashana ha-ilanot –Anul Nou al Arborilor; Hamisha Asar Bishvat adică 15 Șvat, după data la care este trecută în calendarul ebraic (15 ale lunii Șvat).

Această sărbatoare nu este menționată în Biblie și referiri la ea aflăm pentru prima oară la sfârșitul perioadei celui de-al Doilea Templu. Această zi specială a apărut ca dată limită pentru zeciuiala asupra recoltei de fructe. Ziua de Tu Bishvat ușura delimitarea recoltei vechi de cea nouă, devenind astfel data limită de fixare a zeciuielii: fructele coapte înainte de Anul Nou al Arborilor erau incluse în calculul anului precedent, iar tot ce se cocea după această dată era taxat în anul următor.

Interesant este că odată cu distrugerea celui de-al doilea Templu, fapt care face legile zeciuielii ineficiente și inaplicabile în afara Țării Sfinte, sărbătoarea de Tu Bishvat -Anul Nou al Arborilor nu se pierde . Evreii continuă să o celebreze peste tot în lume, chiar în condiții climaterice foarte diferite, păstrând astfel legătura cu ritmurile naturale din țara lui Israel.

De această sărbătoare se leagă și multe obiceiuri frumoase dar și foarte interesante:

În Țara lui Israel, în timpul celui de-al Doilea Templu, era obiceiul ca la nașterea unui copil să se planteze un copac: un cedru care avea să crească mare și puternic, dacă nou-născutul era un băiat, și un chiparos, un copac mai mic și mai fragil, dacă era o fată. Din trunchiurile acestor copaci se făcea, peste ani de zile Hupa, baldachinul de nuntă pentru acei copii ajunși la vârsta căsătoriei.

În secolul al 15-lea misticii din Safed au introdus ceremonii legate de Tu Bishvat. Această sărbătoare se celebra conform acestora, printr-o adunare la care se mâncau anumite fructe specifice țării și la care se cântau cântece special compuse pentru această ocazie. De asemenea, trebuia să se bea patru pahare de vin, asemenător obiceiului de Pesah, o altă sărbătoare evreiască dar care celebrează iesirea din Egipt. Aceast mod de a serba Tu Bishvat s-a răspândit în comunitățile sefarde din Europa și din țările islamice.

În 1753 a apărut chiar o culegere de cântece specifice acestei sărbatori denumită ”Fructul arborelui frumos”.

În alte comunități precum cea din Salonik, cu ocazia acestei sărbători, evreii se costumau în diferite feluri de copac, cântau și recitau texte care vorbeau despre importanța pomilor în viața oamenilor. Aceste reprezentații erau tinute în sinagogi dar și în alte locuri publice.

La București, Tu Bishvat s-a celebrat încă de la apariția primelor comunități evreiești. Obiceiul era acela de a se consuma fructe. Copiii primeau în general fructe uscate precum stafide, nuci, smochine, prune urcate dar și mere. Se serveau fructe, iar gospodinele preparau diferite plăcinte cu fructe.

Astfel că indiferent de locul în care trăiau, de Tu Bishvat evreii au păstrat această traditie de consumare a fructelor, în special a celor specifice Tării lui Israel.

Tot în această perioadă în Israel înflorește primul pom fructifer, migdalul, care anunță începutul primăverii, iar tot în această zi, se plantează pomi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.