”Lumea care nu a fost”, o carte asemenea unui tablou vivant

Sursa foto: www.jerryjenkins.com

Dacă vreodată v-ați întrebat cum a fost acea istorie care nu apare de obicei în manualele școlare și pe care doar ne-o închipuim, acea istorie neconsemnată în cronicile oficiale ci doar în întâmplările mărunte ale vieții de zi cu zi, atunci nu ar trebui să lasați necitiă cartea lui Ovidiu Pecican, ”Lumea care n-a fost”, apărută la editura Polirom.

Sursa foto: The Mindful Word

Cititorul va descoperi un roman epistolar, de un farmec cum rar întâlnești. Personajele nu par a se întâlni față în față ci doar își scriu. Aceasta și din cauză că cele mai bune mărturii şi surse de cunoaştere a istoriei sunt epistolele.

Ele pot oferi o imagine foarte limpede a unor vremuri demult apuse, pot delimita teritorii şi pot reflecta în detaliu viaţa oamenilor de acolo, cu bucuriile şi nevoile, cu temerile şi speranţele lor.

În romanul său epistolar, o mostră de istorie contrafactuală, Ovidiu Pecican reuşeşte să reconstruiască Moldova veacului al XVII-lea, o altă lume, diferită de cea despre care citim în cărţile de istorie şi totuşi extrem de familiară.

Scrisori din focul luptei, solicitări oficiale la domnie, dar şi corespondenţă personală, din care nu lipsesc ibovnice, tămăduitoare, hatmani, cronicari, stareţi şi multe alte personaje ce devin nemuritoare prin răvaşe.

Defilează astfel, prin fața ochilor cititorului Grigorie Vodă, care trimite rapoarte oficiale sultanului, Constandache care îi scrie Mărioarei, iar ea îi răspunde, diacul Zamfir ot Cordăni, logofătul Timofte, Nicoriță, fecior de casă, Safta care scrie părintelui Agache și multe alte personaje foarte diferite ca fire, rang, pasiuni.

Aflăm despre legături oficiale, pasiuni mai mult sau mai puțin secrete, treburi administrative, probleme de tot felul încât, la un moment dat, este imposibil să nu te întrebi dacă aceste scrisori nu sunt adevărate. Pentru că mai este un detaliu: autorul este fidel graiului moldovenesc din secolul al XVII-lea, ceea ce face ca epistolele sale să pară de-a dreptul reale, zugrăvind o frescă în epistole a unei lumi care n-a fost, dar aşteaptă să fie descoperită.

Se pot spune multe despre cartea lui Ovidiu Pecican, dar vă las pe voi să descoperiți această opera. Doar atât vă mai spun: nu o să lăsați cartea din mâna până când nu veți întoatece și ultima pagină.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.