Cum rezolvăm deficitul de talente ? 

de Răsvan Roceanu

Un nou termen pare să fie la modă, în ultima vreme, printre analiștii economici: „deficitul de talente”.

Mai pe românește, lipsa de oameni calificați, la toate nivelurile, de care are nevoie o economie pentru a se dezvolta, sau pur și simplu pentru a supraviețui.

Cel mai recent sondaj pe această temă, PwC European Private Business Survey, comandat de firma de audit financiar PricewaterhouseCoopers a ajuns să cuantifice cât din produsul intern brut pierde fiecare țară din Uniunea Europeană din cauză că nu are destui oamenii calificați în diferite meserii de care au nevoie companiile, dar și statul.

Pentru că și oamenii calificați care lucrează pentru stat, prea mult-huliții „bugetari”, contribuie la PIB-ul national, chiar daca o fac într-un mod mult mai puțin mediatizat decât se întaâmpla pentru firmele private și angajații acestora.

Ei bine, studiul PwC afirma că din cauza deficitului de talente România pierde în fiecare an mai mult de 10 miliarde de euro adică circa 6% din PIB-ul naţional.

Investitorii privați autohtoni sunt foarte vocali în această privinta : este suficient să ne amintim declarația unui mare patron din construcții că în prezent în România în acest domeniu mai lucrează doar 350.000 de oameni în timp ce necesarul de personal pentru demararea tuturor proiectelor planificate, în special a celor de infrastructură, ar fi de 600.000 de oameni.

Mult mai greu poate fi calculat, însă, cat pierde PIB-ul național din cauza lipsei de profesori în școli, sau de cercetători, sau chiar prin numărul prea mic de oameni calificați să lucreze în administrația centrală și locală.

Bancile authtone au mijloace să atragă IT-iști și economisti, dar primariile, care gospodaresc și ele bugete de zeci, sau sute de milioane de euro și trebuie să coordoneze proiecte de alte sute de milioane de euro nu prea au cum să convingă un IT-ist, sau un economist bun să lucreze la primărie și nu la privat.

Mai este apoi și leit-motivul care revine obsedant în ultima vreme, că avem prea mulți absolvenți de facultate.

Eurostat spune ca în UE procentul mediu de absolvenți de facultate în totalul populației de vârstă activă, între 25 si 64 de ani,  este in jur de 32%, în timp ce în România acesta este de numai 17%.  Deci suntem încă departe de a avea o inflație de intelectuali,  dimpotrivă.

Insistențele patronatelor că facultățile nu scot absolvenți în domeniile de care ar nevoie economia pot fi interpretate și altfel : universitățile au aflat care sunt meseriile într-o țară europeană moderna și își pregătesc studenții în consecință, dar economia romanească nu este suficient de dezvoltată și de diversificată ca să aibă nevoie de ei.

Ce sanse are un specialist în biotehnologii, domeniu de vârf în toată lumea, cu o  valoare adăugată foarte mare, într-o țară în care asemenea firme aproape că nu există, în schimb se caută în primul rând salariați în meserii slab, sau mediu calificate pentru că investițiile sunt doar în domenii cu valoare adăugată mică?

Dacă ar putea fi o consolare, tot Eurostat spune că deficitul de talente exista în toate cele 28 de state ale UE , care pierd anual peste 320 de miliarde de euro din această cauză.

Marea problemă, pentru care Romania nu a găsit și, îndrăznesc să spun, nici nu va găsi soluții în viitorul previzibil, este furtul de talente, care este legiferat prin însăși tratatele fundamentale ale UE.

Suntem pe cale să constatăm că libera circulație a forței de muncă este, în fapt, autorizația dată țărilor bogate de a lua oameni calificați din tarile sarace – oameni de care aceste țări au și ele nevoie ! – iar contra-măsuri legale nu sunt posibile fie și numai pentru că s-ar încălca drepturile elementare ale omului, ca să nu mai vorbim de regulile europene.

Lasând la o parte declarațiile politicianiste, nu poți în niciun fel să-l convingi pe Vasile fierarul betonist să stea în Romania la un salariu de 500 de euro pe lună când se poate duce în Occident la un salariu de 2500 de euro pe lună, dar nici nu vei putea să-i oferi lui Vasile un salariu cât de cât comparabil, pentru a-l păstra în țară.

Și nu poți să-i oferi un salariu comparabil cu cel din Occident pentru că economia nu s-a dezvoltat suficient și nici nu se va dezvolta tocmai din lipsă de fierari betoniști și de sudori și de macaragii și de electricieni etc. etc.

Soluția deficitului de talente la nivel de calificare mic și mediu este cea pe care guvernul român încă refuză să o accepte și nu este deloc sigur că sindicatele ar accepta-o: să devenim și noi „hoti” de oameni calificați din țările vecine mai sărace, Ucraina, Republica Moldova, sau chiar de mai departe.

Dar ce facem cu deficitul de talente la nivelul absolvenților de facultate, confirmat așa cum spuneam, de cifrele dramatice publicate de Eurostat?

 

 

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.