Secțiune printr-un oraș bolnav

În 1991 romanul “Carnavalul de fier” a fost publicat pentru prima oară în România și aproape imediat au apărut o mulțime de “cunoscători” care știau ei din surse sigure că Serge Brussolo se droghează la greu, prizează ca disperatul înainte de a se așeza în fața mașinii de scris. “Păi altfel nici nu ar avea cum să scrie așa, suprarealismul ăsta SF nu poate veni decât din opiu sau din ce mai fumează francezul ăla nebun, un descreierat, dar unul genial dom’le, păcat doar că stă cu fumul în nas toată ziua, n-ai cum să negi…”

Eu nu negam, dar nici nu aprobam, pentru că nu aveam nici cea mai vagă idee dacă este adevărat sau nu ce ziceau băieții ăștia specialiști.

Dacă trage pe nas e treaba lui, să fie sănătos, dar cred că pentru antologia “Secțiune printr-un oraș bolnav” nu a tras destul, sau nu a avut material decât pentru câteva dintre povestiri…

Secțiune printr-un oraș bolnav

Aici a avut.

Ne aflăm într-o lume în care totul este reciclat, inclusiv oamenii. Orașul este bolnav la propriu, fiecare casă este controlată de un computer iar clădirile se măresc și se ramifică în adâncime, adăugând mereu camere și obiecte noi create din materia reciclată din structurile inițiale. La fel ca în mai toate textele lui Brussolo, universurile alterate se insinuează treptat sau violent, câștigând în final aproape toate confruntările cu lumile normale.

Nota 9

Musca și păianjenul

Povestirea mi-a amintit de o plantă-castravete pe care am studiat-o zile în șir, într-una dintre vacanțele în care nu aveam altceva mai bun de făcut. Dacă avea soare și apă din belșug, planta creștea viguroasă, scoțând mereu la iveală noi și noi lujeri secundari, la fel de viguroși și de dornici de escaladă. Dacă tăiai un lujer care creștea într-o direcție nedorită ( nu eu îi tăiam, gazda îi tăia, să nu credeți că…), tot ce era prins de lujerul respectiv murea într-un interval mic de timp. Brussolo mi-a schimbat planta-castravete cu un cordon ombilical uriaș cu mii de ramificații, aflat în interiorul unei clădiri cu mii de camere. Oamenii sunt atașați întreaga viață de aceste ramificații și dorm, mănâncă și se înmulțesc, ținuți “din scurt” de lungimea fiecărui cordon ombilical personal.

Nota 7,5

A șasea coloană

Coloane interminabile de oameni care mărșăluiesc la nesfârșit, fiecare dintre ei cărând o valiză cu dimensiuni și conținut având normele standard impuse de lege. Lipsa valizei sau nerespectarea de orice natură a standardelor legale atrage imediat excluderea din coloană și execuția sumară la marginea drumului.

Nota 7

Ca o oglindă moartă

Despre categoria aparte a oamenilor care locuiesc pe o navă-cimitir și cunosc toate tradițiile și obiceiurile funerare de pe toate lumile locuite. După o vreme, cimitirul acesta spațial începe să se deterioreze. Pe urmă se strică de tot. Și la urmă explodează. Morbid tare, dar ăsta e Brussolo…

P.S. – Foarte tare ideea cu miniaturizarea mumiilor, bucuria celor mici care descoperă astfel o sursă inepuizabilă de soldăței de jucărie.

Nota 7,8

Soarele de sulf

Să vizualizăm un oraș cocoțat pe grămezi colosale de bușteni și vreascuri uscate, o citadelă inflamabilă în care există un singur băț de chibrit. Oare ce o să facă Brussolo cu bățul ?

Nota 6,3

…al lui Erebus și al nopții

Cei cu posibilități financiare introduc în muștele-țețe-roboți toată oboseala pe care o acumulează pe parcursul zilei. Și trăiesc foarte mult.

Cei fără posibilități financiare sunt înțepați de muștele-țețe-roboți. Și se îmbolnăvesc de oboseală.

Nota 8

Memorii pe viu

Un oraș-lagăr de exterminare unde se experimentează memoria durerii. Tot ceea ce își amintește corpul despre durerile din trecut poate reveni la comandă, și nu în valuri, ci cumulat. Durerea suprapusă a celor cinci nașteri din trecut… Zeci de ani de dureri de spate, de dinți sau de cap, comprimate într-o singură sesiune… Plus un exercițiu de memorie a materiei, un supliment oferit de autor pe finalul povestirii. Excelent !

Nota 9,8

Off

Off sound… Sunetele există în continuare, doar că oamenii nu le mai aud. Poluarea fonică a fost eradicată prin eficienta metodă a diminuării artificiale a auzului uman.

Nota 7,8

Anamorfoză sau legăturile de sânge

Experiment pe o insulă. Se administrează un ser care îi face pe subiecți să devină telepați. Lucrurile scapă de sub control (nu pot să cred așa ceva…) din cauza faptului că diverse personaje de pe insulă (oameni, câini etc.) își amestecă între ele sângele. By mistake. Și se produce o anumită harababură cu toată această telepatie.

Nu moare chiar toată lumea.

Nota 6,5

Lasă un răspuns