Visează androizii oi electrice?

Dacă Ridley Scott ar fi urmat cu sfințenie linia cărții lui Philip K. Dick, atunci ar fi fost obligat să-l pună în rolul detectivului Rick Deckard pe actorul Daniel Craig. Este adevărat, în 1982, când a apărut filmul Blade Runner, Craig avea doar 14 ani, dar probabil era la fel de șters și de apatic cum este și în prezent.

Ridley Scott l-a preferat însă pe Harrison Ford, ducând astfel filmul pe un drum diferit. Ford/Deckard are umor, empatizează cu androizii, este salvat de un android, se îndrăgostește de o androidă și la sfârșit fuge cu ea în depărtările albastre, totul e sublim. Deși nu prea urmărește cartea, filmul e ca la carte, ce să mai…

Doar că eu voi merge pe “mâna” cărții.

Androizii lui Philip K. Dick nu au suflet, nu au sentimente și nu empatizează cu nimeni, sunt descriși exact așa cum trebuie să fie, și anume niște entități artificiale, construite într-o fabrică.

Deckard din carte nu are nicio legătură cu Harrison Ford, e lipsit de carismă și de umor, dar îi vânează necontenit pe androizi în contul lui Philip K. Dick, cel care le dă mereu oamenilor o șansă de vindecare. Oricât de performanți ar fi androizii, ei nu pot fi niște “înlocuitori” acceptabili pentru rasa umană, indiferent cât de înapoiată sau degenerată ar ajunge aceasta.

Nota acordată romanului: 10

Lasă un răspuns