Rendezvous cu Rama

Extratereștrii din filmele și romanele SF sunt fie prietenoși, fie neprietenoși.

Dacă sunt prietenoși, atunci ne dau tehnologia lor, ne salvează de calamitățile naturale sau de propria noastră dorință de autodistrugere, ne repară planeta, ne vindecă rănile, ne prelungesc viețile și se sacrifică pentru cauzele noastre drepte. Extratereștrii prietenoși sunt de cele mai multe ori și altruiști, nu cer nimic în schimb, ne dau pur și simplu moca toate chestiile precizate anterior.

Dacă sunt neprietenoși, atunci au nume oribile (Zglorț, Glumpf, Vleorp etc.), vor să ia forma umană pentru a ne invada ulterior, ne omoară pe capete, forează ca apucații pentru a ne lua resursele, ne contaminează apa, ne atacă bazele militare, ne torturează cu unde psionice sau cum s-or chema ele și ne bagă bacterii în alimente. La câtă răutate au în ei, aproape că îi poți confunda cu oamenii.

Ramanii, extratereștrii lui Arthur C. Clarke, nu se regăsesc în niciuna dintre aceste două categorii. Nava lor vine în sistemul nostru solar, stă oleacă, p-ormă pleacă. Expediția terestră care le vizitează nava se plimbă pe acolo, cască gura la tehnologie, lasă gunoaie peste tot și face tot felul de presupuneri cu privire la felul în care arată ramanii, care nici măcar nu se sinchisesc să apară.

Numai geniul lui Clarke poate da naștere unuia dintre cele mai bune romane despre extratereștri scrise vreodată și în care nu apare niciun extraterestru.

Nota acordată romanului: 10

Lasă un răspuns