Regele Șobolan

Eram foarte curios, încă de la prima pagină a romanului de debut al lui China Miéville, spre ce “teritoriu” se va îndrepta la un moment dat autorul. Recunosc, n-am crezut că voi citi până la sfârșit, am considerat că un scriitor care încearcă să-și plaseze marfa “urban fantasy” în Londra nu poate fi decât un suporter ce țopăie și el cu un fular în spatele lui Neil Gaiman, unul dintre interlopii condeiului care au deja titlu de proprietate pe acest domeniu.

În zona asta de literatură aproape toate frecvențele sunt luate. Unde s-ar putea duce Miéville, mă întrebam… O să alunece treptat într-una din rețetele lui Stephen King? O să se prefacă și el, ca atâția alții, că a fost pălit de haosul genial al lui Serge Brussolo? Sau o să abandoneze și o să treacă la scrierea în regim de metronom a lui John Saul, acest Sandra Brown al genurilor suspans și horror?

Apoi, fiind mult prea ocupat cu cititul pe nerăsuflate al acestui roman, nu am mai avut timp pentru niciuna dintre aceste întrebări…

Nu o să vă povestesc nimic despre “acțiunea” din Regele Șobolan. Dar în mod cert am greșit cu presupozițiile anterioare. China Miéville pur și simplu dirijează, la propriu și cu ușurință, toate sunetele cărții sale. Reușește să facă din Londra un personaj real, cu care ai aproape certitudinea că tu, cititorul, te afli într-o stare conflictuală.

China Miéville nu invadează alte teritorii. Încă de la prima sa lucrare este deja stăpânul absolut al propriului său domeniu, cu mult mai mare decât o simplă nișă literară…

Nota acordată romanului: 9,5

Lasă un răspuns