Din templul budist, în club

Urma să ajung în Bruxelles pentru a doua oară. Prima vizită o făcusem prin 2011 și, recunosc, nu a fost în scop turistic, ci de shopping. Deh, ce să faca femeia? J Însă, logic, am și vizitat. Nu atât de mult, deci ideea de a reveni mi s-a părut de bun augur. Am ajuns din Bruges cu trenul. 1 ora și 10 minute. Credeam că după infrastructura olandeză sau italiana nu mă mai șochează nimic. Ei, aș! Trenul ne-a lăsat în subteran, practic la metrou. Metrou care, de fapt, stă în aceeași casă cu tramvaiul. Deci, dacă ai norocul să fii cazat undeva unde are stație o linie de metrou sau tramvai de unde te lasă trenul, atunci nu mai vezi lumina soarelui preț de câteva minute. Noi, însă, am ieșit un pic la suprafață. ”Șareta” noastră era la 10 minute distanță. Puteam să luăm taxi. Însă, amabil, ni s-a comunicat faptul că, deși distanța e scurtă, e cam aglomerat și facem mult. Vă dați seama că mi-am imaginat aglomerația din București. Șoc. Să tot fi fost ca în București, dar…. noaptea de sâmbătă, pe la 2 dimineața… Și totuși, vorbim de un oraș aglomerat, nu? Să fie oare infrastructura? Nu știu ce sa zic….

Șocul cu adevărat nu acesta a fost. Ci, ca și anul trecut la Istanbul, faptul că primul lucru văzut a fost arme și armată. Oarecum pare justificat, date fiind recentele întâmplări nefericite. Însă, nu ai cum să nu trăiești senzația de tristețe. La un moment dat, chiar mă întrebam dacă ăștia nu cumva se pregătesc de război. Camioane militare, soldați înarmați până în dinți. Părea că sunt la cinema și vad un film de război. Urma să apară The Rock sau Jason Statham …. În rest, toate bune.

Dincolo de asta, Bruxelles s-a schimbat. Mult. Este din ce în ce mai mixt din punctul de vedere al naționalităților. Din ce în ce mai multe popoare și-au trimis reprezentanții aici. Și cu toate astea, civilizația există. Serenitatea de pe fețele lor există. Amabilitatea e la ea acasă. Lipsa de curiozitate vis-à-vis de cei din jur îi caracterizează. Asta m-a fascinat la Bruges și m-a încântat la Bruxelles. Puteam să ies pe stradă și în costum de baie cu un tort pe cap. Nu s-ar fi uitat nimeni la mine, nu ar fi comentat nimic. Cool, nu? În magazine, fie că erau de lux sau nu, odată intrat nu te întâmpina nimeni cu celebra replică “vă pot ajuta cu ceva?”. Practic, pe principiul “daca are nevoie, întreabă”. Adică, normal, ce să mai?

Ca și la Bruges, la Bruxelles animalele de companie AU VOIE în magazine și în restaurante. Ba, mai mult, în unele magazine găsești castroane cu apă pentru câini. Dar, ce știu ăia?

Orașul acesta se apropie mult de cele pline de agitație, de zgomot, de furnicar și de lipsa de “zen”. Nu am făcut bine că am ajuns aici după Bruges. Însă, m-a pregătit pentru revenirea acasă. Era ca și când am ieșit de la templul budist direct în club :).

Pare că nu mi-a plăcut să revăd Bruxelles. Departe de mine acest gând. Recunosc că nu mă așteptam să îl regăsesc atât de schimbat. Și mai recunosc că am tot căutat ceva care să mă fascineze așa cum mi s-a întâmplat în Bruges. Dar, despre ce am descoperit luând la pas orașul, într-o altă pagină de jurnal :).

Până la următoarea filă, al vostru călător de august vă dorește căldură în suflet și răcoare în minți.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.