Bruge, mai multe orașe într-un singur loc

Fără hartă, fără a întreba prietenii în prealabil, fără a citi informații despre oraș. Așa am plecat către Bruges. Am vrut ca pentru prima dată în viață să vizitez un loc descoperindu-l în stilul meu. Doar ceea ce văzusem de-a lungul timpului sau citisem despre acest loc minunat din Belgia mi-au fost punct de plecare. Am vrut să întreb oamenii, am vrut să mă rătăcesc pe străduțe, să stau să citesc plăcile de pe clădiri ca să aflu despre ce este vorba acolo, să descopăr gustul mâncării și al berii gustând și abia apoi aflând despre ele.

Am găsit un Bruges cum nici nu îmi imaginam. Un loc în care liniștea este la ea acasă. De fapt, cred că aici s-a născut liniștea. Indiferent de ora la care te plimbi pe străduțe, în cursul săptămânii, ai toate șansele să îți auzi propriile gânduri. Nici vântul pare că nu vrea să deranjeze atmosfera asta de pace absolută. Din când în când mai trece un localnic pe o bicicletă sau la volanul unei mașini. Însă am trăit cu impresia că acolo mașinile sunt setate cumva pe 15 km la oră. Doar în Piața Centrală și pe străduțele adiacente, unde se afla hotelurile, magazinele și restaurantele, tranzitate de turiști ai parte de mai multă agitație. În rest… liniște și panoramă.

Bruges este orașul care mi-a creat senzația, cumva șocantă, că reunește mai multe orașe ale lumii sub steag belgian. Are canale precum Veneția și Amsterdam. Diferența este că, daca la Veneția ele definesc orașul, aici ele îl completează. Îi sunt ca o anexă naturală pentru străzile cochete și clădirile minunate. Dacă la Amsterdam un tur pe canale îți arată orașul, aici doar îți stârnește curiozitatea. Cumva, îți iei puncte de reper în timpul turului de 20 de minute, pentru ca mai apoi să mergi la pas și să descoperi frumusețea locului.

Bruges are ceva boem și elegant din Haga și Florența, întrucât istoria pare să își fi pus amprenta atât la nivel de arhitectură citadină cât și în ceea ce privește comportamentul locuitorilor. Orașul te invită să calci pe filele unei cărți de istorie ca și Roma, doar că aici nu trebuie să te duci tu să vezi obectivele turstice, pentru că te așteaptă ele la tot pasul. Nu ieși bine dintr-un muzeu că, imediat după cafeaneaua la care ți-ai savurat o ciocolată caldă demențial de bună, intri la Muzeul de Diamante, de exemplu. Bruges mi-a demonstrat că nu doar la Viena te poți plimba cu trăsura fiind în extaz. Aici e mult mai intim traseul, poate și pentru că este un oraș mic, parcă rupt dintr-o poveste spusă de fiecare clădire, copac, vitrină.

Și pentru că am ajuns la acest capitol, cel al vitrinelor… Nu am văzut nicăieri pe unde am ajuns în lume un stil atât de familiar și de aparte în decorarea vitrinelor. De la povești spuse de ursuleți până la cele spuse de diferitele figurine de cicolată sau de goblenurile destinate a fi fețe de pernă sau genți. La un moment dat nici nu mi-am dat seama că mă aflu în fața unui magazin de obiecte artizanale. Asta deoarece povestea a ceea ce se vindea în interior era spusa doar de niște goblenuri înrămate. Odată intrat, descopereai de la ciocolată hand made până la papuci cusuți manual.

Îmi pare rău că nu am putut să mănânc atât de multă ciocolată pe cât îmi place să o fac, mai ales că oriunde intrai și se comercializa așa ceva apărea de niciunde cineva care te invita să guști ciocolată. În schimb, berea belgiană este într-adevăr cea mai bună din lume :).

Bruges mi s-a arata ca un oraș în care este și păcat să te duci cu harta la purtător. Oamenii sunt incredibil de amabili și, dacă vrei să afli ceva sau pur și simplu să îți spună ei ce ar trebui să faci în orașul lor, îți sunt sursa perfectă și cel mai bun ghid.

Până la următoarea filă, al vostru călător de august vă dorește căldură în suflet și răcoare în minți.

Lasă un răspuns