Inevitabila povară a deficitului comercial

Panică în statistici: deficitul comerțului exterior continuă să crească. În primele 5 luni din 2018 România a reușit să-și crească exporturtile cu 8%, record între țările comunitare foste comuniste, dar în același interval importurile au crescut cu 9%. Deci suntem pe minus la balanța comercială, mai precis -5 miliarde de euro.

Și pentru că tot ne-am comparat cu țările foste comuniste, aflăm de la Eurostat că doar Bulgaria mai stă la fel de prost ca noi, pentru că Cehia, Ungaria și Sovacia au excedent comercial, iar Polonia are practic echilibru.

Ce e de facut ? Cine e de vină ?

Din păcate, în acest moment și in viitorul previzibil nu prea este nimic de făcut si nimeni anume nu este de vină. Sau, daca vreți, vina este a întregii economii românesti.

Agricultura se dezvoltă. Excesiv de injuratul – pe nedrept – ministru Petre Daea a reușit să absoarbă toate fondurile europene din domeniul său și a făcut și plățile la timp către fermieri. Agricultura româneasca produce mai mult, iar fermierii au bani să-și modernizeze fermele. Dar cum crește producția și cum se modernizează fermele? Prin importuri.

În anii ’90, pe vremea guvernului CDR – guvern reformist, fără nostalgii comuniste, nu-i așa? – reprezentantul concernului Iveco-New Holland în România a propus ca uzina Semănătoarea să fie preluată de New Holland, ca România să devină un  centru regional de producție de combine și mașini agricole, nu doar pentru necesitățile autohtone ci si pentru export în toata Europa Centrala și de Est. Rezultatul: italianul a fost gonit cu pietre de vajnicul colectiv muncitoresc de la Semănătoarea, iar guvernul liberal-țărănist, proprietarul de facto și de jure al uzinei, nu a îndrăznit să intervină din motive de oportunitate electorală. Semănătoarea a devenit ce este astăzi, un conglomerat de hale în care se adăpostesc diverse SRL-uri, iar New Holland a plecat în Polonia unde a fost întâmpinată cu covorul roșu.

Întrebare retorică: câte tone de produse agricole trebuie să exporte un fermier român ca să facă echivalentul valorii unui singure combine moderne care ar fi putut fi fabricată in țară, dar acum este adusă din strainătate?

La fel stă situația la tractoare, pentru că nici tractoare agricole nu mai producem, deși fermierii au și nevoie și au și bani europeni pentru a le cumpăra.

Producătorii români de produse alimentare reușesc și ei să iasă pe piața europeană. Dar câtă șuncă trebuie să vândă un fabricant român de produse din carne ca să echivaleze cu costul unei singure linii tehnologice aduse din strainătate? Pentru că în țară nici linii tehnologice pentru producția alimentară nu se mai fabrică.

Transportatorii rutieri au reușit să devină o forță in UE, dovadă chiar măsurile disperate pe care le iau, sau încearcă să le ia, Germania și alți occidentali ca să limiteze libera concurență în domeniu, sfidând regulile de bază ale UE. De unde își cumpără transportatorii români camioanele și autocarele? Din import.

Ne mândrim cu exporturile de Dacii, și avem motive întemeiate, pentru că sunt produse cu valoare adăugată mare și cu succes crescând pe piața globală. O Dacie costă între 8.000 și cel mult 18.000 de euro, maximumul pentru un Duster cu toate dotările, în timp ce o Skoda, fabricată de prietenii nostri întru statistici cehii, începe de la 8000 de euro, dar ajunge la 36.000 de euro pentru un Kodiak 2.0 TDI 4X4 cu toate dotările. România ar trebui să exporte două Duster-uri cu echipare de top pentru a face la fel de mulți bani pe cât fac cehii exportând un singur Kodiak. În asemenea condiții….

Pentru că tot am ajuns la automobile: APIA spune că 70% din autoturismele și autoutilitarele noi cumpărate în Romania sunt cumpărate de firme. Firmele o duc din ce în ce mai bine, își permit să-și înnoiască și să-și extindă flotele, au chiar nevoie să-și modernizeze și să-și extindă flotele, și asta nu poate să fie decât foarte bine. Dar tot APIA spune că fabricanții naționali de automobile si autoutilitare nu detin decât 30% din piața autohtonă. Restul, din import.

Ne mândrim că fabricăm și exportăm nave maritime, că industria românească din domeniu nu a pierit. Să fim serioși, ceea ce fabricăm noi la Galați și la Mangalia sunt corpuri de navă, structuri metalice. Toate echipamentele într-adevar scumpe, de la motoare până la sistemele electronice de navigație, sunt aduse din Occident și montate pe structurile metalice produse în România.

Chiar și dinamicul domeniu imobiliar adâncește deficitul comercial. Se construiesc din ce în ce mai multe birouri și locuințe moderne, iar o plimbare prin București este suficientă ca să confirme asta. Nu trebuie, însă, să fii specialist în piața echipamentelor și materialelor pentru constructii; un simplu drum la un magazin de bricolaj ca să cumperi ce-ți trebuie pentru casă îți spune că trei sferturi din ce găsești acolo, mai ales produsele scumpe, sunt din import.

Din ce în ce mai multe firme românesti și străine își deschid birouri noi în capitală și în marile orașe – excelent! – dar sistemele de aer condiționat sunt din import, robinetele la fel, corpurile de iluminat, până și uscătoarele de mâini, ca să nu vorbim de PC-uri și birotică.

Chiar și necesara modernizare a căilor ferate, ca să avem și noi trenuri la viteze europene, depinde esențial de importuri, pentru că laminorul de șină de cale ferată grea de la Călărași, gândit special pentru acest scop de odiosul regim comunist, a fost inchis. Cât despre construcția de autostrăzi, vă mai amintiți că odinioara noi fabricam și excavatoare, și buldozere? Acum totul se aduce din străinătate.

Una peste alta, dincolo de cifre și statistici comparative, o analiză de bun simț ne spune că la actuala structură a economiei, încă mulți ani de-acum încolo România, ca să se dezvolte – și din cauză că se dezvoltă – va da mai mulți bani pe importuri decât va reuși să obțină din exporturi.

Lasă un răspuns