„Guerlain”, parfumul istoriei și…o carte bună

O carte pe care nu ar trebui să o lăsați necitită în această iarnă, mai ales dacă vă plac parfumurile, este „Guerlain” scrisă de Elisabeth de Feydeau şi apărută la editura Baroque Books and Arts în traducerea Magdei Răduţă.

Cartea ne spune povestea dinastiei de parfumieri Guerlain, cuvântul, în sine, însemnând în franceză „chiorâş”, „uitătură rea” dar nu în sensul de răutate ci de un oarecare strabism. Familia Guerlain este menţionată pentru prima dată în secolul al XVIII-a în micul oraş Abbeville din Picardia, o provincie aflată în nordul Franţei. Erau oameni liniștiți care se bazau doar pe munca lor și nu se dădeau în lături de la a începe o afacere nouă, dacă aceasta se anunţă profitabilă. Aşa au făcut şi afaceri cu vase cositorite, cu lumânări de seu, cu mirondenii care se foloseau în bucătărie. Aici, departe de Orașul Luminilor, până şi revoluţiile păreau nişte istorii îndepărtate iar ştirea despre ele ajungea după ce acestea se terminau.

Sursa foto: The Mindful Word

Primul Guerlain care a devenit parfumier a fost Pierre François Pascal Guerlain, care la 19 ani îi cere tatălui său să îl emancipeze pentru a putea pleca la Paris să înveţe tainele fabricării parfumurilor. Era anul 1814, Franţa se liniştise din punct de vedere politic, iar lumea părea mai dornică să trăiască decât să dezbată idei. În acest an tânărul Pierre François intră ucenic la un parfumier al epocii Jean Baptiste Briard, descendent la rândul lui a unei celebre familii de parfumieri. Era vremea când această meserie, privită cu suspiciune, după Revoluţia Franceză începea să îşi revină.

Tânărul Pierre François face un contract cu maestrul Briard prin care se angaja să nu lucreze pentru un alt parfumier. Acest contract va fi înnoit de trei ori la o diferenţă de câţiva ani. Familia Guerlain, în special tatăl, Louis- François, chiar dacă se aşteptase ca fiul său să îi preia afacerea cu mirodenii mai târziu şi, fusese dezamăgit când acesta îşi alesese alt drum, nu i-a pus piedici tânărului. Ba, mai mult, se oferă să îl ajute cu sfaturi – atât cât se va pricepe – pentru noua lui carieră.

Pentru Pierre François urmează ani de muncă şi de căutări. Începe prin a vinde produsele casei Briard şi, în cele din urmă, urcă treaptă cu treaptă până când ajunge furnizor al Curţii. Prin ce reușise tânărul Guerlain? El se îngrijise ca produsele sale nu doar să miroasă frumos dar sticluţele devin adevărate bijuterii.

Sursa foto: www.jerryjenkins.com

Afacerea va fi preluată de fiii săi, Gabriel si Aimé, care îi vor da şi mai multă strălucire. Apoi va trece din generație în generaţie şi chiar dacă de-a lungul timpului vor fi multe răsturnări de situații sociale, politice, economice şi chiar culturale, parfumurile Guerlain vor rămâne. Însă cititorul nu va avea în față doar povestea unui parfum cu și o istorie a strălucirii, a frumosului, a modei și a mentalităților.

Se pot povesti multe despre cartea lui Elisabeth de Feydeau scrisă cu atâta pasiune pentru arte şi tot ce este frumos dar eu nu vă mai spun decât că nu veți lăsa cartea din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină!

Lasă un răspuns