FBI-gate?

Nu am urmărit îndeaproape evoluția scandalulului revelațiilor din ultimele zile despre cum s-a comportat FBI-ul în perioada alegerilor prezidentiale din 2016 din Statele Unite, cine cu cine a ținut, cu Clinton, sau cu Trump, cine despre cine a împrăștiat vești false și a lansat acuzații nefondate, despre Clinton sau despre Trump, dar foarte probabil că se va încerca ascunderea gunoiului sub preș.

Ce trebuie învățat însă din acest scandal este faptul că orice instituție de forță din orice țară lume este tentată să-și maximizeze forța și dacă reușește asta, ajunge să se considere pe ea însăși nu doar o simplă rotiță în mecanismul statului democratic, ci se consideră însăși Statul.

Faimosul J. Edgar Hoover, directorul pe viață al FBI, un personaj a cărui găunoșenie morală a fost dovedită de istorie, omul care îl suspecta de Einstein că este comunist, care a negat public decenii în șir existența Mafiei, care îsi afisa public disprețul față de politicienii aleși pe care îi acuza în masă că sunt corupți (spre deosebire de el însuși, evident) omul care ajunsese atât de puternic încât să-i șantajeze și pe frații Kennedy, are astăzi numele afișat chiar pe frontispiciul sediului din Washington.

Dece ? Pur și simplu pentru că, indiferent de declarațiile privind moralitatea și respectul legilor, în fapt «Biroul» îi va fi veșnic recunoscător lui JEH pentru puterea pe care și-a construit-o, indiferent care au fost mijloacele prin care a fost ea construită.

Că unii agenți federali au ajuns la inceput de secol XXI să se considere Dumnezei îndreptățiți să manevreze ei cine cu ce să fie acuzat în cursa prezidențială, nu este decât  consecința naturală a acestei acumulări excesive de putere în dauna celorlalte componente ale unui stat democratic.

Pretextul oricărei instituții de forță din orice țară din lume că are nevoie de «eficiență» și deci trebuie să fie lăsată în pace ca să-și crească acea eficiență «ține» la public și dă chiar bine la imagine, dar dacă depășeste limitele ajunge, iată, să fie otrăvitor chiar pentru organismul statului pe care ar trebui să îl apere.

Și când acel stat este considerat (pe drept, sau pe nedrept, ramane de discutat), un model pentru mare parte din restul lumii, situația este și mai grava.

Dar, așa cum spuneam, foarte probabil că după demisia unor pioni, fie ei chiar și sus plasați, gunoiul va fi ascuns sub preș, pentru că în caz contrar s-ar naște întrebări foarte grave despre sistemul instituțional însuși, lucru inacceptabil în America.

 

Lasă un răspuns