Neruda – povestitorul re-povestit

„Neruda”, cea mai valoroasă premieră a săptămânii trecute, este o dramă scrisă de Guillermo Calderón şi regizată de chilianul Pablo Larraín, mereu preocupat de trecutul complicat al ţării sale, ce prezintă neconvenţional o anume parte din biografia reală a marelui scriitor Pablo Neruda, laureat cu Premiul Nobel pentru literatură în 1971, care a fost totodată un controversat om politic şi diplomat. Şi anume cele întâmplate în 1948 şi la începutul lui 1949, când, în cadrul prigoanei preşedintelui de atunci împotriva comuniştilor, Neruda este înlăturat din funcţia de senator ca membru al acestui Partid, după care este dat în urmărire pentru a fi arestat. Reuşind, în cele din urmă să treacă în Argentina cu ajutorul unui capitalist veros şi să devină, în cele din urmă, refugiat politic la Paris.

Filmul, construit pe amintita urmărire, în timpul căreia sunt conturate portretele personajelor principale pe fundalul unei epoci tulburi, are drept comentator exact pe cel însărcinat să-l prindă pe Neruda, ambiţiosul inspector de poliţie Óscar Peluchonneau, excelent interpretat de Gael García Bernal. Pe parcursul filmului spectatorul realizează însă că acest poliţist este un personaj inventat de genialul scriitor pe care îl urmăreşte. Mai exact, un personaj secundar ce-şi doreşte să fie cel principal, dar pentru aceasta trebuie să-şi prindă creatorul.

În interpretarea cu accente uşor teatrale a lui Luis Gnecco, dar numai acolo unde ele se potrivesc, Pablo Neruda este un poet excentric îndrăgit de oamenii simpli datorită atât poemelor sale angajate cât şi poziţiilor pe care le-a luat public, un om sclipitor de inteligent, care poate fi şi caraghios de grotesc, lucid dar şi sentimental, modest având însă şi vanităţi, care, deşi îşi iubeşte soţia, pe artista Delia del Carril bine jucată de Mercedes Morán, vizitează şi bordelurile. El este protagonistul poveştii, narate însă de personajul creat de el. Ca şi cum şi-ar reinventa propria viaţă.

Prin îngroşarea trăsăturilor personajelor, ades filmate frontal, prin folosirea vechii tehnici a retroproiecţiei pentru realizarea secvenţelor din maşini, prin alegerea muzicii din coloana sonoră, chiar prin modul în care este montată, drama biografică „Neruda” arată mereu că povesteşte o ficţiune, fie ea şi bazată pe fapte istorice reale, convenţie la care trebuie să aderi pentru a te bucura de acest spectacol cinematografic ce, deja, mai rulează doar la Cinema Elvira Popescu şi Cinema Muzeul Ţăranului.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.