Michael Winterhoff, despre cautarea copilariei

O carte pe care nu ar trebui sa o lasati necitita, mai ales daca aveti copii sau lucrati cu copiii, este „De ce copiii nostri se transforma in tirani? Cum a fost abolita copilaria” scrisa de Michael Winterhoff si aparuta la editura Trei intr-o traducere de Doina Fishbach.

Autorul a pornit de la niste lucruri pe care este imposibil sa nu le fi vazut macar o data in imediata noastra apropiere:

  • un pusti de-o schioapa se arunca pe jos in mijlocul magazinului;
  • un elev de gimnaziu se plimba prin clasa in mijlocul orei;
  • un adolescent razgaiat „n-are chef” sa invete nicio meserie.

Parintilor, profesorilor sau chiar angajatorilor, peisajul le este deja familiar. Cum se face ca acesti copii au ajuns sa-i joace pe degete pe adulti si sa nu mai respecte nicio autoritate? Michael Winterhoff, psihiatru de copii, explica in ce fel abdicarea de la reperele educationale traditionale, dar si incurajarea unei relatii de „parteneriat” – de negociere – intre parinti si copii a dus la situatia in care copiii sunt complet lipsiti de acele oglindiri, limitari si indrumari vitale pentru a deprinde autocontrolul si a creste nu doar fizic, ci si emoțional. Discutand tendinta parintilor de a-si proiecta neimplinirile in viata copilului, cartea ne conduce la radacinile problemei: copiii trebuie sa redevină copii, iar parintii trebuie sa redevina educatorii grijulii, dar fermi, de care copiii au nevoie pentru o dezvoltare armonioasa.

Cartea este scrisa intr-un stil accesibil si poate fi citita de oricine, iar autorul, desi nu are pretentia ca a gasit cheia rezolvarii tuturor acestor situatii, arata cum se ajunge in fiecare dintre ele, pornind de la cazuri concrete cum ar fi cele ale lui Niklas, ale Sarei, ale lui Adrian si multe altele. El face si o analiza a deteriorarii relatiilor dintre parinti si copii, iar aici ne descrie trei faze: prima este atunci cand copilul este „eliberat” fortat din rolul lui de subordonat, cea de-a doua este cea a proiectiei, atunci cand parintii se plaseaza ei insisi sub nivelul copilului, iar cea de-a treia faza este aceea a simbiozei, cand psihicul parintilor fuzioneaza cu cel al copiilor. Insa nu este nimeni de vina deoarece atat parintii cat si copiii trebuie sa faca fata unei societati in care schimbarile se petrec foarte rapid.

Insa nicio situatie nu este fara iesire si pentru fiecare exista solutii. Insa pe acestea va las sa le aflati atunci cand veti citi cartea. Eu va mai spun doar ca nu veti lasa cartea din mana pana cand nu veti intoarce si ultima pagina.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.