Vara s-a sfârşit – nostalgia prieteniei copilăriei

Drama „Vara s-a sfârşit” este prima producţie românească din ultimii 25 de ani în care personajele principale sunt interpretate de copii. Deşi e chiar o reuşită, fără să fie perfectă, şi a fost realizată şi cu sprijinul Cinema City, în a treia sa săptămână nu mai rulează decât din când în când numai la sălile dedicate filmului de artă. Astfel, poate fi vizionată la Cinemateca Eforie joi 25 mai, de la ora 20:00, şi Duminică 28 mai, de la ora 16:00, iar la Cinemateca Union în aceeaşi Duminică, de la ora 14:00.

Scris de Cristina Bîlea, „Vara s-a sfârşit” ce se remarcă prin atmosfera pe care o surprinde mai ales directorul de imagine Oleg Mutu, dar şi prin coloana sa sonoră, este cel de-al treilea lung metraj al regizorului Radu Potcoavă care despre subiectul filmului mi-a declarat: „E vorba despre prietenia dintre doi puşti de 13 ani, unul dintre ei cuminţel, aproape tocilar, din Cernavodă, al doilea din Bucureşti, mai emancipat, mai golănaş, mai de cartier, mai hip-hop-ăr, şi despre felul în care această prietenie îi schimbă şi pe unul şi pe celălalt. E vorba despre anii ’90 şi despre prietenii din copilărie pe care, din păcate, i-am uitat. Sau, într-un fel sau altul, i-am pierdut. Am acceptat scenariul, atunci când mi-a fost propus de către producătoarea Velvet Moraru, pentru că, pe lângă faptul că era foarte bine scris, am rezonat cu povestea datorită faptului că am avut o experienţă personală foarte aproape cu ce s-a întâmplat cu cei doi puşti din Film. Şi mi-ar plăcea foarte tare ca publicul, atunci când iese din sală, să-şi aducă aminte de un prieten din copilărie şi poate chiar să-l sune.”

Regizorul Radu Potcoavă e el însuşi un „băiat de cartier” şi s-a arătat preocupat şi în alte filme ale sale de subtilitatea raporturilor tată-fiu. Acum cele ale lui Mircea, băiatul „cuminte” din Cernavodă bine jucat de Nicholas Bohor, cu tatăl său interpretat de Şerban Pavlu ca un tip superficial, aparent indiferent faţă de familie, relaţie care, chiar dacă e plasată în planul doi al poveştii, asigură miezul problematic al filmului, punându-te pe gânduri. Poate de aceea, dar şi pentru că are o mamă „cloşcă” interpretată de Ofelia Popii, Mircea caută prietenia lui nea Ilie, frizerul şi omul priceput la toate de lângă autogara oraşului jucat de Valentin Popescu, cel care-i încurajează băiatului preocuparea pentru astrofizică, făcându-i rost de un imens atlas astronomic. Preocupare ce e unul din motivele pentru care povestea este plasată în preajma eclipsei totale de soare din august 1999. Celălalt vă este expus tot de regizor: „Pentru că în acea zi, din zi s-a făcut noapte la ora două după amiază, la fel cum în viaţa unora, din păcate, din zi se face noapte.”

Şi Alex, băiatul de Colentina nedezlipit de bicicleta sa, bine jucat de Dan Hurduc, are probleme cu tatăl său care şi-a părăsit familia şi lucrează undeva în Italia. Mare parte din apariţia sa de golănaş – părul lung, şapca pusă şmechereşte, limbajul folosit, atitudinea ostentativă, admiraţia declarată pentru BUG Mafia şi Paraziţii – sunt doar de faţadă, el fiind repede pus la pământ de mardeiaşul găştii de fotbalişti din cartierul lui Mircea. Când află că nici anul acesta tatăl său nu mai vine să meargă împreună în vacanţă pe litoral, Alex îi propune noului său prieten să însceneze o răpire pentru a-şi şantaja părintele iresponsabil. Pentru aceasta îşi propun să realizeze câteva fotografii în beciul unei mori părăsite, nu departe de locul de scăldat în Dunăre. Însă lucrurile iau o întorsătură nefericită pe care sfârşitul filmului o lasă în suspans, fiecare spectator alegându-şi propriul final. Povestea se concentreză pe dorinţa lui Mircea de a-l salva pe Alex şi pe lupta cu sentimentul vinovăţiei ce întârzie mărturisirea celor întâmplate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.