Je suis Down.Je suis Dravet.

Adele Chirica ,Gaby si Cristina Balan ne-au facut sa empatizam cu toti parintii care au copii speciali. Care lupta zilnic pentru ei,care mor cu fiecare criza si renasc cu fiecare zambet.
Parinti carora nimeni nu le da nicio speranta dar carora nimeni nu le poate lua speranta si credinta ca micutii lor vor fi bine.
Cristina plange.Nu se poate opri. Adele vorbeste despre Davis. Despre cele 500 de crize.Atat a putut sa numere. Cristina plange . Adele vorbeste despre Davis, inert in bratele ei, despre spitalul care nu-i primeste copilul, la ce bun? e ca si mort…  despre neputinta, nestiinta, cruzime si mai ales nepasare.
Nepasarea asta doare cel mai tare.
Cristina si Gaby au hotarat ca gemenii lor au dreptul la viata .Si le-au dat viata. Acum le ofera toata dragostea lor. Iar oamenii astia chiar stiu sa iubeasca.
Am vrut sa aflam ce face statul pentru copiii speciali, pentru supereroii care in ciuda verdictelor date de medici reusesc sa invinga moartea , pentru ingerii care in ciuda suferintelor sau a dizabilitatilor reusesc sa raspandeasca atata dragoste.
Am aflat ca ei, Adele, Cristina, Gaby fac infinit mai mult.
Daca ai nevoie de ajutor, asculta-i.Ei au trecut prin ce treci tu si te pot ajuta.
Daca n-ai nevoie de ajutor, asculta-i si invata-ti copilul ca desi oamenii sunt diferiti, dragostea ramane mereu aceeasi.Pentru toti.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.