Sinteza dezbaterii „Eliminarea taxei radio-tv, sprijin sau ameninţare a misiunii societăţilor publice de Radio şi Televiziune”

Asociaţia ActiveWatch a organizat joi, cu sprijinul Administraţiei prezidenţiale, dezbaterea „Eliminarea taxei radio-tv, sprijin sau ameninţare a misiunii societăţilor publice de Radio şi Televiziune”.

Evenimentul a avut loc la sediul Bibliotecii Naţionale a României şi a fost moderat de jurnalistul Ovidiu Nahoi.

Sinteza acestei dezbateri publice:

Moderator – Ovidiu Nahoi: Bine aţi venit la această dezbatere, care îşi propune să răspundă la întrebarea dacă eliminarea taxei radio-tv reprezintă un sprijin sau o ameninţare la adresa misiunii societăţilor publice de Radio şi Televiziune. Această dezbatere vine în urma unei decizii a Parlamentului României prin care au fost eliminate 102 taxe, între care şi taxa radio-tv.

În urma acestui eveniment, mai multe organizaţii de media şi din societatea civilă au reacţionat, în general, critic, mai ales constatând faptul că nu a existat o dezbatere publică prealabilă şi o analiză de impact asupra acestei decizii. În acest context, ActiveWatch a adresat preşedintelui României invitaţia de a participa la această dezbatere şi îi mulţumim domnului preşedinte pentru interesul acordat acestui subiect, îi mulţumesc atât în calitate de jurnalist, cât şi din punct de vedere civic, pentru că misiunea serviciilor publice de radio şi televiziune într-un sistem public puternic media este foarte importantă şi cu toţii suntem interesaţi de independenţa şi de forţa acestor servicii în cadrul unui sistem media de forţă. Cred că este un lucru foarte important pentru stabilitatea şi pentru progresul societăţii nostre. Domnule preşedinte, mulţumindu-vă încă o dată pentru că aţi venit împreună cu noi la această dezbatere, care cred că este foarte importantă, vă invit să deschidem această dezbatere, să ne spuneţi dumneavoastră aşteptările de la această dezbatere şi cadrul în care vom discuta de aici înainte.

Klaus Iohannis: Mulţumesc pentru invitaţie. Mulţumesc organizatorilor, vă mulţumesc dumneavoastră, participanţilor, că v-aţi arătat deschişi pentru acest dialog. Această dezbatere este foarte atipică, nu prin conţinut, ci prin temporizare. Şi o să explic imediat de ce fac această afirmaţie. La mijlocul lui octombrie a existat o iniţiativă legislativă care a fost depusă la Parlament şi cred că această iniţiativă ar fi avut, poate, un impact foarte pozitiv dacă s-ar fi respectat câteva condiţii minimale. Este vorba, evident, de o iniţiativă care a propus eliminarea unor taxe, lucru care, în esenţă, nu ar fi rău şi pot să spun foarte deschis că /despre/ eliminarea unor taxe am scris şi eu în programul meu electoral, anul trecut.

Sunt şi eu, ca şi mulţi români, de părere că avem, pur şi simplu, prea multe taxe şi trebuie să reducem din ele, în aşa fel încât situaţia să devină mai uşor de înţeles, mai uşor de aplicat, să eliminăm o anumită birocraţie. Dar, din păcate, Parlamentul, dintr-un motiv pe care nu îl cunosc, fiindcă nu mi s-au adresat – eu bănuiesc că din cauza unui puseu de autosuficienţă – au intrat în procedură de urgenţă cu această iniţiativă şi cred că în nici două săptămâni au trecut iniţiativa prin ambele Camere şi a primit şi vot final. Important de ştiut, că în esenţă, guvernul a dat un punct de vedere pozitiv, cu multe amendamente, dar sub linie, pozitiv.

Dacă nu ar fi fost printre cele două taxe, taxa care se plăteşte pentru Televiziunea publică şi taxa pentru Radioul public, probabil aş fi promulgat legea, pur şi simplu, chit că ar fi meritat şi celelalte taxe o abordare mai publică, o discuţie asupra felului în care se înlocuiesc ele şi multe alte lucruri. Dar, având în vedere că guvernul a dat aviz pozitiv, probabil, aş fi considerat că ştiu ei ce fac şi lucrurile ar fi fost lămurite. Doar că printre aceste taxe s-au găsit cele două menţionate şi în această situaţie, mi s-a părut că întreg demersul are o problemă majoră. S-a eliminat fără discuţie publică finanţarea de bază pentru Televiziunea publică şi pentru Radioul public, fără a pune altceva în loc.

Acea afirmaţie care s-a vehiculat, că în continuare, Televiziunea publică şi Radioul public vor trăi foarte bine cu bani de la bugetul de stat este o chestiune care, după părerea mea, se poate, tehnic şi contabil, realiza uşor, dar nu sunt foarte convins că asta ne dorim. Şi pentru că nu sunt foarte convins, am fost foarte bucuros să particip la această dezbatere.

Imediat după ce legea a fost votată în Parlament, am primit solicitări de întâlniri şi am început să primesc scrisori foarte multe. Am avut imediat solicitări de la cei doi directori generali, doamna director general al Televiziunii publice şi domnul director general al Radioului public. Nu îi văd acum în sală, probabil nu au fost invitaţi. Nu ştiu de ce. Nu contează, până la urmă. Am aflat, recunosc, cu foarte mare suprindere, că nici Televiziunea publică, nici Radioul public nu au fost consultaţi în acest demers legislativ care îi priveşte. Mi se pare o abordare ciudată, fiindcă nu este vorba de două SRL-uri, este, totuşi, vorba de Televiziunea publică a României şi Radioul public al României.

Am primit scrisori de la EBU, de la alte organizaţii şi organisme internaţionale, sindicate, asociaţii de specialitate ş.a.m.d., toţi solicitându-mi să nu promulg această lege. Şi atunci mi s-a părut o idee foarte bună să particip la această dezbatere, pentru a afla de la dumneavoastră opinii în legătură cu această chestiune. De ce am spus iniţial că este o dezbatere atipică? Această dezbatere sau acest tip de dezbatere, în mod normal şi natural, ar fi trebuit să aibă loc înainte de a vota această iniţiativă în Parlament şi nu după.

Dacă Parlamentul a considerat că le ştie pe toate şi nu are nevoie de o dezbatere publică, eu am considerat că nu le ştiu pe toate şi am venit bucuros la o dezbatere publică. Sper ca în această rundă să veniţi cu motivaţii serioase, cu argumente puternice, pentru a mă ajuta pe mine în a-mi forma o opinie fundamentată. Cred că este foarte important să discutăm acum, ca să veniţi în ajutorul meu asupra oportunităţii de a păstra sau nu taxa, sigur, în măsura în care pot eu să fac acest lucru. Ştiţi foarte bine că preşedintele nu poate să ridice un veto împotriva unei legi. Pot să trimit legea înapoi în Parlament, argumentat, eventual, pot să trimit – şi am făcut-o în unele ocazii – legea la un control de constituţionalitate la Curtea Constituţională, dar, în definitiv, Parlamentul trebuie să decidă dacă legea rămâne în picioare sau se fac anumite modificări. Dar pentru a avea argumente puternice şi pentru a cunoaşte şi opinia publică despre ce este vorba aici, e foarte bine că există această discuţie şi în consecinţă, vă mulţumesc.

Moderator – Ovidiu Nahoi: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamna Liana Ganea, reprezentantă ActiveWatch, vă rog să deschideţi şi să continuăm.

Liana Ganea: Mulţumesc. Vă mulţumim că aţi răspuns invitaţiei noastre, vă mulţumim în special dumneavoastră, domnule preşedinte. Cred că noi, ActiveWatch, vedem discuţia asta nu doar ca fiind o discuţie despre această lege care trebuie promulgată sau nu, ci ca un început nou, poate, al unor discuţii despre situaţia Televiziunii şi Radioului public. Şi ne gândim ce putem să facem pentru a face aceste două instituţii să devină mai funcţionale, mai credibile, mai apropiate de publicul lor. Pe noi ne preocupă de mult timp povestea asta a instituţiilor publice de Radio şi Televiziune, ne-am implicat de mult timp în reformarea legii care reglementează cele două instituţii. Credem că ar fi, poate, util să creăm în acest moment un spaţiu online, poate, pe care probabil că tot cele două instituţii publice ar trebui să-l ofere şi să-l gireze cumva, în care să creăm un soi de depozitar de informaţii, pentru a putea să pornim în această discuţie despre reforma celor două instituţii. Mulţumesc.

Moderator – Ovidiu Nahoi: Mulţumesc şi eu. Şi dl Răzvan Martin, tot ActiveWatch, pentru o scurtă precizare.

Răzvan Martin: Am să punctez foarte scurt câteva elemente care pot ajuta dezbaterea de azi. Cred că efectul pozitiv al iniţiativei dlui Dragnea este că a readus în spaţiul public situaţia serviciilor publice de Radio şi Televiziune, ignorată de, zic eu, de vreo 11 ani de mediul politic şi de societate, din păcate, şi sperăm ca acest moment să fie doar un punct de plecare într-o dezbatere naţională mult mai amplă despre viitorul serviciilor publice de media. Sigur, taxa radio-tv, sistemul de finanţare sunt elemente importante în această dezbatere, dar ea trebuie extinsă, aş zice, la problemele structurale ale celor două instituţii, de la mecanismele politizării, la gravele probleme interne de funcţionare şi până la găsirea unor soluţii legislative privind modul de funcţionare a celor două instituţii.

Deci, până la urmă, este nevoie de regândirea legii de funcţionare a celor două instituţii, după o dezbatere amplă în societate cu privire la ce vrem, ce aşteptări avem de la aceste instituţii şi cum vrem să arate. ActiveWatch consideră că niciun mecanism de finanţare, oricât de favorabil ar fi celor două instituţii, nu trebuie să fie implementat fără existenţa unor garanţii legale privind modul în care resursele celor două instituţii vor fi administrate. Credem că este momentul ca ambele instituţii să se uite cu multă atenţie şi onestitate în oglindă, să îşi analizeze şi să îşi asume gravele probleme interne şi să se întrebe de ce în acest moment beneficiază de un sprijin public atât de firav şi de ce reacţiile de împotrivire la eliminarea taxei sunt atât de răzleţe în societate, atât printre actorii politici, cât şi printre actorii sociali.

Moderator – Ovidiu Nahoi: Mulţumesc, Răzvan Martin. Aşadar, cred că discuţia noastră poate decurge de aici pe două planuri: unul strict tehnic, legat de această chestiune a eliminării taxelor radio-tv şi un al doilea plan, ceva mai larg, care priveşte misiunea celor două servicii publice de media, cadrul organizatoric, politic şi felul în care organizarea acestor servicii poate şi trebuie să garanteze independenţa editorială. Am rugămintea să fim concişi şi să nu aducem în discuţie şi alte chestiuni legate, ştiu eu, de bucătăria internă a instituţiilor. Lucrurile acestea se pot discuta în alte formate. Îl rog şi pe domnul preşedinte să intervină ori de câte ori consideră că este momentul să facă anumite remarci. Aşadar, dle preşedinte?

Klaus Iohannis: Eu am venit să vă ascult pe dumneavoastră şi cred că introducerea mea a fost, în esenţă, suficientă. Doar în măsura în care cineva consideră că este foarte, foarte important să cunoască opinia mea, sigur că pot să o spun, dar, în acest context, prefer să vă ascult pe dumneavoastră.

Dumitru Borţun, profesor la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice – SNSPA: Eu cred că dacă am fi avut un proiect de ţară la ora actuală, această discuţie nu ar mai fi fost necesară. Pentru că un proiect de ţară răspunde la o întrebare crucială: vrem să mergem înapoi, spre Evul Mediu sau înainte, spre modernitate? Or modernitatea ştim că a debutat cu ceea ce se numeşte sferă publică, cu un spaţiu public în care oamenii îşi dezbat concepţiile despre interesul general, despre binele comun şi rezultă o rezultantă vectorială, care se numeşte interes public, în urma acestor dezbateri. Or noi nu suntem învăţaţi să facem asta, nici oamenii noştri politici, nici cetăţenii. Ca să nu poţi percepe faptul că există spaţii ale tuturor şi că există instituţii ale tuturor este o problemă de înapoiere istorică.

Noi trebuie să facem şi o educare şi un proiect de ţară cred că ar trebui să cuprindă şi un astfel de capitol, un fel de resetare culturală. Instituţiile publice în general şi instituţiile publice de media în special sunt ale tuturor românilor. Taxa asta de radio-tv, aşa, modică, amărâtă cum e, ea este un simbol al faptului că pe noi ne interesează, le considerăm ale noastre, ale tuturor şi vrem să participăm la buna lor funcţionare. Eu cred că a încerca să deturnezi această taxă prin intermediul bugetului este o reminiscienţă premodernă, care ţine de un tip de conducere de tip obedient – dominaţie şi aservire – şi care nu are legătură cu modernitatea. Şi noi trebuie să promovăm ideea aceasta a autonomiei redacţionale şi a independenţei financiare şi de dragul viitorului, şi de dragul generaţiilor care vin după noi. Domnule preşedinte, aşa cum există ONG-uri de utilitate publică cărora le dai nişte bani de la bugetul de stat, pentru că îi recunoşti că sunt de utilitate publică, deci sunt în serviciul tuturor cetăţenilor, cred că şi instituţiile publice de media merită să primească de la buget.

Moderator – Ovidiu Nahoi: Domnule Demeter.

Andras Istvan Demeter: Încep prin a sublinia că sunt întrutotul de acord cu domnul profesor, deşi nu ne-am întâlnit pe acest subiect niciodată. Eu fac parte din Consiliul de Administraţie al Radiodifuziunii Publice de şase ani, încercând să administrăm această societate şi toate demersurile noastre au fost chiar în acest sens, anume, în acela de a menţine şi, dacă se poate, creşte contribuţia cetăţenilor la funcţionarea mediei publice, păstrând şi contribuţia statului, pentru că noi vorbim, în esenţă, despre un contract tripartit: între stat, între cetăţean şi între media publică, chiar dacă acest contract nu este scris, este un contract de sorginte legislativă. Şi peste tot în lume, acest principiu al contributivităţii, unde funcţionează, funcţionează şi dă roade foarte bune.

Domnule preşedinte, stimaţi colegi, reprezentanţii Consiliilor de Adminstraţie ai Radiodifuziunii şi ai Televiziunii sunt acum aici la această masă, motiv pentru care vă mulţumesc şi în numele celor doi preşedinţi directori generali, care au acceptat o altă invitaţie, la o dezbatere europeană, de la Praga, pe acest subiect.

Domnule preşedinte, graba cu care s-a făcut această lege, graba cu care se doreşte să intre în vigoare, pentru că putea să i se fi dat un alt termen de intrare în vigoare, nu neapărat 1 ianuarie, ceea ce deja ar fi transformat iniţiativa într-una, poate, aplicabilă, consider că atinge fundamental toate cele trei părţi care sunt vizate de această lege. În primul şi în primul rând, media publică, cele două societăţi, Televiziunea şi Radioul public, care, practic, în momentul de tranziţie de la 1 ianuarie nu vor putea să funcţioneze şi chiar dacă se inventează orice modalitate, foarte greu vor putea fi resuscitate.

Deci, cu bune şi cu rele, cele două societăţi vor fi desfiinţate. Cealaltă componentă să spunem că este statul, care va fi împovărat cu un excedent de noi cheltuieli şi devine vulnerabil atât în raporturile sale cu cetăţenii, într-un moment în care, din păcate, şi evenimentele, sau fenomenele geografice, sunt destul de periculoase, dar contextul geopolitic şi contextul regional credem că presupune o prezenţă şi o consolidare a celor două societăţi de importanţă şi de dimensiune strategică şi nu vulnerabilizarea lor. Nu în ultimul rând, cetăţeanul, contributorul, nu va fi doar păcălit, ci pur şi simplu, prin împovărarea bugetului de stat cu costurile de funcţionare ale celor două societăţi, banii se vor împuţina pentru toate celalalte domenii de importanţă vitală în cotidian. Vorbim despre sănătate, educaţie, infrastructură şi orice altceva, ceea ce va avea un efec distructiv pe termen lung.

Cele două medii publice vor deveni mult mai puţin atractive decât au fost vreodată. Închei prin a adăuga, domnule preşedinte, ca, ascultându-i şi pe ceilalţi colegi, să vă folosiţi în termenul legal de cele două prerogative pe care le aveţi şi le-aţi enumerat în acest sens, pentru că doar prin câştigarea unui timp, consider eu, şi prin reexaminarea acestei legi de către un parlament care să aibă garanţia unui mandat de patru ani, respiraţia unui mandat de patru ani, am putea ajunge la o soluţie bună. Vă mulţumesc.

Cristi Godinac: Bună ziua, domnule preşedinte, sunt Cristi Godinac, sunt preşedintele Federaţiei Sindicatului Român al Jurnaliştilor MediaSind şi preşedinte executiv al Federaţiei Cultură şi Mass-media /…/ MediaSind, organizaţie care este afiliată – şi ne cerem scuze dacă v-au bombardat colegii noştri din străinătate cu proteste – este afiliată la Federaţia Europeană a Jurnaliştilor, la Federaţia Internaţională Jurnaliştilor Uniglobal, Federaţia Internaţională a Actorilor, a Muzicienilor. Suntem, din păcate, alături de Turcia şi de alte ţări codaşe la libertatea de exprimare, pe platforma Consiliului Europei. Colegii noştri, partenerii internaţionali, sunt foarte îngrijoraţi de faptul că prin acest proiect de lege, practic, se încearcă politizarea totală, că există în acest moment o politizare a acestor două instituţii, prin modul de numire a celor două conduceri, prin subfinanţare, având în vedere că taxa era cea mai mică şi este cea mai mică din Europa, dar acum, prin mutarea centrului de greutate a finanţării de la cetăţean la guvern, va fi firesc şi normal, controlul politic va fi total. Ceea ce încalcă, în primul rând, Constituţia. Rugămintea noastră şi a colegilor, partenerilor externi, este să nu promulgaţi această lege, să o retrimiteţi spre revizuire la Parlament, să o atacaţi şi la Curtea Constituţională.

Moderator – Ovidiu Nahoi: Mulţumesc, Cristi.

Cătălin Tolontan: Bună ziua! Cătălin Tolontan, jurnalist la „Gazeta sporturilor”. Au trecut în momentul ăsta 22 de ani, dacă nu greşesc, legea este făcută în 1994 – şi ea are părţi bune, care au arătat bine şi au făcut lucruri bune şi are părţi rele. Nu cred, personal, şi aici sunt în dezacord şi cu colegii din ONG-uri sau din anumite ONG-uri, că politizare se numeşte atunci când în Consiliul de Administraţie ajung oameni numiţi către Parlamentul României. Nu cred asta. Cred că e bine să se întâmple asta şi, de altminteri, modelul german, care este cel mai apropiat ca organizare de cel al numirii în TVR şi în RRA, asta şi arată. Numirile au funcţionat corect, aşa cum funcţionează în cele mai multe dintre ţările UE. Nu au funcţionat corect însă demiterile. Pentru că demiterile au dus la realitatea faptică, potrivit căreia mandatul, de fapt, este de jumătate, cel mult jumătate din mandatul legal, pentru că mandatul mediu în România a scăzut sub doi ani – mă refer acum la TVR, în primul rând, la RRA este un pic mai mare. Asta înseamnă că sunt lucruri acolo care nu funcţionează în lege în continuare. Controlul parlamentar este un lucru foarte bun pe care legea îl prevede.

Felul în care se exercită controlul parlamentar este golit de sens în multe dintre momente. În momentul în care PSD a dorit să elimine taxa radio-tv, n-am sesizat eu, deşi am publicat informaţia respectivă, nu eu am fost cel care am sesizat acest lucru. Unul din oamenii interesaţi de pe această piaţă m-a sunat şi mi-a spus: „Tu vezi care este înţelesul a ceea ce se întâmplă?” Eu nu văzusem, ca jurnalist, acest înţeles. Cineva mi-a explicat: câtă vreme managementul acestor instituţii poate fi dat afară după un singur an de către Parlamentul României, fără să li se motiveze în niciun fel şi fără să aibă un minim target de performanţă, nu vom reuşi să avem acolo o minimă constanţă a actului de management sau, şi mai rău, nu vom reuşi să luăm de pe piaţă oamenii care ar merita să fie acolo şi pe care instituţiile şi mai ales publicul român le-ar merita. Vă mulţumesc.

Alexandru Bartoc: Numele meu este Bartoc Alexandru, sunt preşedintele Fundaţiei Culturale Bartoc. Fără discuţie, după părerea mea, Televiziunea şi Radioul trebuie să rămână aşa cum /sunt/ acum organizate, cu taxe plătite de către naţiune şi nu în mâna guvernului.

Ştefan Gheorghiu: Mă numesc Ştefan Gheorghiu, reprezint Asociaţia Credidam. Activând în zona drepturilor de proprietate intelectuală, nu văd cum ar putea Guvernul României să preia plata unor drepturi private, în condiţiile în care nu a fost parte în aceste negocieri şi nu dorim ca să se ajungă la o naţionalizare mascată a drepturilor de proprietate intelectuală. Vorbim de două instituţii care au o grilă foarte severă de promovare pe posturi a acestor artişti, iar ponderea în total încasări pe radiodifuzare a renumeraţiilor primite de la SRR, din total ce plătesc toţi radiodifuzorii, se ridică la 65,55%, care dispar.

Petrişor Obae: Petrişor Obae, „Pagina de media”. Instituţiile publice de radio şi televiziune funcţionează pe câţiva piloni foarte importanţi. S-a vorbit aici despre politizare. Eu aş spune altfel, eu aş spune despre vulenerabilităţi. E vorba de numirea Consiliului de Administraţie, analiza activităţii conducerii, taxa radio-tv – sunt câţiva piloni. Important e să avem aceşti piloni cât se poate de solizi şi de a crea un cadru în care oamenii să se poată manifesta cât mai aproape de ce înseamnă interesul public. Taxa radio-tv nu garantează independenţa editorială. Nu, taxa garantează în primul rând independenţa financiară; independenţa editorială ţine de modul în care se comportă oamenii care lucrează acolo.

Această taxă, practic, este singura relaţie a instituţiei publice cu „acţionariatul” ei, dacă vreţi, între ghilimele, cu publicul. Este ceea ce o obligă cumva să lucreze în interesul publicului şi totodată, platoşa pe care o poate pune Televiziunea la presiunea altor instituţii. Noi suntem plătiţi de acest acţionariat, avem datoria de a-l servi. Cât priveşte performanţa, într-adevăr, aici este mult de lucru şi îmi place să cred că această discuţie este doar startul unui reset general. Un reset care să stabilească, aşa cum spuneam la început, un cadru cât se poate de clar şi de concret, care să împidice numirea unor membri în Consiliul de Administraţie care nu au nici o legătură cu domeniul sau cu elita intelectuală, care să împiedice dărâmarea unui Consiliu de Administraţie doar pe baza voinţei, nu politice, de multe ori, voinţei personale. Au existat cazuri în care conflicte personale între un om din Parlament şi un om din Televiziune au dus la demitere.

Cred în continuare că acest start al unui reset general ar putea rezolva lucruri. Concluzionând, ideea este că dacă vom avea un cadru corect şi nişte piloni clari, clar nu contează cine este în momentul de faţă în Radio şi în Televiziune, important este că în acest cadru bine delimitat şi corect făcut, poate mâine alţi oameni se vor manifesta în interesul public.

Costi Rogozanu: Costi Rogozanu, de la REALITATEA. Aş vrea să spun doar atât: susţin taxa tv, oricât de proastă ar fi Televiziunea Română. E o chestie de principiu. Păi cine se plânge de presiuni politice în mediul public, îl invit o lună în privat. Fără sindicat, plătit jumate la negru, jumate la gri, la nu ştiu ce. Aici nu vorbesc de cazul meu, vorbesc, că ştiu ce se întâmplă în presă, de presiuni care se fac acolo. Iar atunci când se va întoarce în TVR, va realiza că a stat în rai şi era nemulţumit.
Ovidiu Şimonca: Sunt Ovidiu Şimonca, reprezint revista „Observator cultural”. A fost o măsură revoltătoare. Fără dezbatere s-a scos această taxă. Pe de altă parte, Televiziunea publică şi Radioul public ar trebui întâi să spună ele cum s-au comportat până aici şi apoi să caute susţinere pentru taxa radio-tv.

Gabriel Giurgiu: Eliminarea taxei radio-tv ar fi o ameninţare, în primul rând, pentru că ar duce subfinanţarea la nişte cote insuportabile. Deja, în cazul Televiziunii publice din România, subfinanţarea de 14 ani de zile ne-a dus să nu mai filmăm decât până la kilometrul 36. Nici Radioul şi nici Televiziunea publică nu vor dispărea, Doamne fereşte, prin trecerea la buget. Aşa cum se foloseşte în argumentaţia eliminării taxei, există state membre ale UE care sunt finanţate de la buget. Dar ce să vezi? Exact aceste state sunt campioane în cele 37 de cazuri de ajutor de stat solicitate de la Comisia Europeană pentru aviz în ultimii 18 ani.

Finanţarea de la buget aduce scăderea finanţării an de an în statele membre care-şi finanţează de la buget televiziunea şi radiourile publice. Şi este firesc să fie aşa, pentru că niciun ministru de finanţe nu este fericit să taie de la şcoli, spitale şi să dea unora care fac „ţ” la sută audienţă, unor ziarişti, în general. Este firesc, el se supune imediat tirului jurnaliştilor concurenţi, de exemplu, sau grupurilor de interese concurente, care vor spune imediat: „Aha, ai tăiat de la şcoli, spitale, armată, aşa… să dai unor ziarişti, ştim noi cum sunt ziariştii, în general, nişte pierde vară”. Apoi, în ceea ce priveşte mărimea taxei – şi vorbesc despre subfinanţare – bineînţeles că este ultima dintre statele UE, dar pentru a vă da seama de dimensiune, aici vorbim de 87 de cenţi pentru Televiziunea publică, pornind de la 1,4 euro acum 14 ani.

Suntem în situaţia unei companii care trebuie să încerce să trăiască cu veniturile care îi scad prin lege, adică cu inflaţia, an de an, deci de la 1,4 euro am ajuns la 87 de cenţi prin inflaţie, şi ale cărei cheltuieli cresc cu tehnologia, stimaţi colegi, că a dat HD-ul peste noi. Unul dintre motivele pentru care competiţii sportive mari, cum ar fi Campionatul European de Fotbal, nu ne mai sunt accesibile, o dată, sunt costurile de licenţă de transmisie şi satelitul care pe HD, ştiţi foarte bine, s-a scumpit extraordinar. Nu ne mai permitem. La 87 de cenţi, este imposibil să ne mai permitem. Mă tem că date fiind noile reguli concurenţiale de pe piaţă, în general, fotbal şi mari competiţii, olimpiade, etc – Olimpiada de la Rio a fost cam ultima pe care ne-am mai permis-o noi, România, cu serviciul său public. Şi aş încheia cu o vorbă de duh a colegei mele, Maria Ţoghină, de la Radio: „Este nevoie de astea două instituţii şi pentru ca mai tinerele generaţii să afle că Beethoven nu este doar un câine şi Mozart nu este doar o marcă de ciocolată”.

Gabriel Bassarabescu: Gabriel Bassarabescu. Sunt realizator la Radio România Actualităţi şi reprezint sindicatul profesioniştilor din media. Din start spun că este deasupra oricărei discuţii menţinerea taxei, susţinem 100% acest lucru şi am bucuria de a prezenta şi punctele de vedere ale unor colegi români din structurile străine de presă. Am să încep cu cei de la NARPA, Asociaţia Jurnaliştilor de Origine Română din America şi din Canada. Domnul Marian Petruţa, care a spus că Radioul public american primeşte din partea instituţiilor guvernamentale doar 5%, restul soseşte din partea zonelor private, cetăţenii, 35% şi alte structuri, restul. Un alt mesaj de susţinere îl transmit din partea domnului Robert Schwartz, directorul Secţiei române Deutsche Welle. Şi domnia sa este absolut convins de necesitatea acestei taxe, aşa că, alături de domnul Robert Schwartz, visez, alături, poate, de ce nu, de domnul Tolontan şi de alţi colegi din presa privată, un post public de radio sau de televiziune puternic să susţină, în parteneriat cu structuri private, anchete, dezbateri şi, de ce nu, forme de investigaţie pe care un post privat, din diverse motive, nu le poate susţine singur. Nu suntem concurenţi cu cei din presa privată, cred că este o greşeală să ne privim unii pe alţii cu suspiciunea concurenţei, ci ne putem susţine reciproc.

Cred că o presă publică puternică poate fi o busolă şi o susţinere pentru întreaga presă. Ştim bine ce presiuni, aşa cum s-a spus, există în toată presa. Sunt probleme pe care, cu tact, cu răbdare, o să le rostim altădată, dar e un punct de plecare pentru care mulţumim din suflet. Până acum nu am avut ocazia, la un nivel atât de înalt, să rostim aceste lucruri.

Iulia Popovici: Sunt Iulia Popovici, sunt redactor la „Observator Cultural” şi membru în Comitetul Director al ActiveWatch. Să muţi sistemul de finanţare din taxă în subvenţie, în afară de a da un semnal de pedepsire, în rest, nu rezolvă absolut niciuna dintre problemele pe care le au Radioul sau Televiziunea publică.

Moderator – Ovidiu Nahoi: Doamna Oana Rusu.

Oana Rusu: Sunt realizator la Radio România Actualităţi şi în legătură cu ce s-a spus despre performanţele celor două instituţii: emisiunile se fac cu oameni. Chiar se munceşte la emisiunile care se fac, iar noi, la Radio, facem performanţă – asta se vede în audienţele noastre – şi în ce priveşte taxa, noi muncim pentru oameni. Oamenii ne plătesc şi muncim pentru ei. În momentul în care ne va plăti un guvern, vom munci pentru guvern. Nu ştiu cum vom mai putea fi cinstiţi şi corecţi faţă de ascultătorii noştri dacă nu vom putea critica activitatea sau lipsa de activitate a unui guvern. Chiar nu ştiu cum vom face asta. Mulţumesc.

Alexandru Rusu: Alexandru Rusu, realizator Radio România Actualităţi. Domnule preşedinte, când partidele sunt în opoziţie, vorbesc despre schimbarea legii. Când ajung la putere, nu mai vorbesc despre schimbarea legii, că le convine această presiune pe care o pun pe cele două instituţii care sunt politizate. Cred că rolul dumneavoastră de arbitru, pentru că sunt instituţii de interes naţional, ar fi tocmai acesta, de a încerca să aduceţi partidele la aceeaşi masă, pentru modificarea legii. ActiveWatch a documentat foarte bine modificările care trebuie aduse la lege, în acest context, al depolitizării celor două instituţii. Aceasta este însă o soluţie pe termen lung. Mai există o soluţie pe termen scurt, pe care o au cele două Consilii de Administraţie şi reprezentanţii sunt aici: transparenţa cheltuirii fondurilor.

George Chiriţă: George Chiriţă, Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale – ARCA, Asociaţia Televiziunilor şi Radiourilor. Dacă am avea situaţia ca finanţarea să se facă de la buget, ar fi un caz tipic de ajutor de stat. Ori aceste cazuri se reglează pe o procedură specială. Directoarea EBU a semnalat că există o problemă aici şi că va interveni cu siguranţă Comisia Europeană, care va face o analiză dacă se poate acorda acest ajutor de stat. Să ne gândim ce se întâmplă dacă Comisia ar spune: „Nu se poate” şi legea este în vigoare, iar nu există altă bază legislativă pentru finanţarea posturilor publice. Şi mai departe decât atât – şi cu asta chiar închei – tratatul prevede şi Comisia Europeană a făcut precizări multiple în acest sens, că trebuie constituite două garanţii, una de natură instituţională, anume, iar o a doua problemă este că este nevoie ca legislaţia să prevadă asemenea tipuri de control al activităţii în instituţiile publice, ceea ce nu s-a întâmplat cu legea în vigoare.

Moderator – Ovidiu Nahoi: Mulţumesc. Ultima intervenţie, Cezar Paul Bădescu, om de televiziune.

Cezar Paul Bădescu: Într-adevăr, mai există şi finanţare directă de la buget, dar de fapt, acoperă zona releelor şi infrastructurii. Dar, de fapt, diferenţa între un post de televiziune, să zicem, privat şi cel public este această taxă publică, care acoperă o altă diferenţă şi anume, o diferenţă prevăzută prin lege, cea a misiunii publice. Televiziunea publică şi Radioul public, dar vorbim de Televiziune în cazul acesta, are o misiune publică şi misiunea asta publică are şi o componentă de care celelalte, televiziunile comerciale, nu trebuie să ţină cont: educaţia, educaţia şi componenta culturală.

Moderator – Ovidiu Nahoi: Mulţumesc. Aceasta a fost ultima intervenţie în timpul pe care l-am avut la dispoziţie. Îl rog pe domnul preşedinte să închidă dezbaterea noastră cu remarcile domniei sale. Vă rog.

Klaus Iohannis: În primul rând, vreau să vă mulţumesc tuturor pentru opiniile şi părerile foarte pertinente şi bine argumentate. Prima concluzie este că a fost o oră şi jumătate extrem de bine investită, din partea mea şi m-aţi ajutat foarte mult. Cred că prin asta aţi ajutat şi fenomenul Radio public şi Televiziunea publică. Pe data de 15 este termenul limită la care trebuie să decid ce fac cu legea care mi-a fost trimisă de Parlament şi la momentul respectiv voi anunţa, sigur, public care este decizia mea.

Este, poate, o nuanţă care merită luată în considerare în continuare, fiindcă sper să mai existe altfel de discuţii, apropo de taxă. Multă lume – nu de aici, din spaţiul public – are impresia că este o chestiune tehnică, doar că nu este. Întrebarea: „Taxă, da sau nu?” se poate traduce: „Televiziune şi radio public sau televiziune şi radio de stat?” Această diferenţă este fundamentală şi ţine, efectiv, de felul în care vrem să construim România. Vrem o televiziune de stat şi un radio de stat sau vrem o televiziune publică şi un radio public, ale publicului? În această discuţie de astăzi am observat – şi recunosc că mi-a plăcut – foarte multe accente care au dus discuţia mult dincolo de întrebarea: „Public sau de stat, taxă sau buget” şi anume: care sunt problemele acestor două instituţii publice, cum trebuie abordate soluţiile, în ce direcţie trebuie căutate soluţiile? Şi cred că am ajuns într-un moment în care şi cei avizaţi, dar şi societatea românească, sunt dispuse la o dezbatere publică, pe fondul problemei.

Fondul problemei: cum trebuie construit cadrul legal şi managerial pentru a avea o Televiziune publică performantă şi un Radio public performant şi sustenabil? Nu cunosc pe nimeni care nu îşi doreşte o Televiziune publică bună. Toată lumea doreşte, în fond, să existe o televiziune care poate să vină, cum bine s-a spus, şi cu emisiuni educative interesante, cu emisiuni culturale interesante, dar şi cu dezbatere politică, fără a fi părtinitoare şi multe alte lucruri. Eu m-aş bucura foarte mult dacă astfel de discuţii s-ar purta în continuare şi s-ar constitui într-un impuls public pentru noul parlament pentru a se apleca asupra acestor două instituţii şi pentru a găsi un cadru mult mai bun decât cel actual. Eu vă mulţumesc tuturor!

Moderator – Ovidiu Nahoi: Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult pentru susţinerea acordată acestei dezbateri. Mulţumesc şi pentru interesul pe care îl manifestaţi pentru acestă temă extrem de importantă legată de misiunea celor două servicii publice, de Radio şi de Televiziune. Şi în numele organizatorilor de la ActiveWatch, mulţumesc tuturor participanţilor, tuturor celor care au avut remarci, toate foarte interesante şi primiţi scuzele mele, toţi cei care nu au reuşit să intervină, ceea ce arată şi interesul foarte mare pe care această temă îl stârneşte, cel puţin în breasla noastră, în media şi în rândul societăţii civile. Mulţumim încă o dată, domnule preşedinte. Vă mulţumesc tuturor. La revedere!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.