Repetitia nu e mama intelepciunii

Nu sunt putini scriitorii care folosesc pleonasmul ca argument artistic. Unui personaj dintr-o opera literara ii este permis sa spuna “Parerea mea proprie si personala” sau “Marea majoritate” pentru ca cititorul va intelege ca aici este vorba de un artificiu literar, de o conventie unanim acceptata.

Dublarea unui cuvant da, fara doar si poate, forta, dar asta doar in plan artistic, sau, cateodata, chiar si politic, atunci cand un orator priceput doreste sa sublinieze un anumit lucru care il intereseaza in mod deosebit.

Un politician care spune rar si apasat, de exemplu, “vreau si doresc sa realizez, sa fac niste lucruri” pare mai interesant, nu-i asa? Dar in vorbirea curenta, uzuala, singurul lucru pe care, de regula, il ofera folosirea pleonasmului este doar o parere proasta din partea interlocutorilor.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.