Frumoase, dar parasite…

Am inceput sa descoperim impreuna unele dintre casele frumoase si cu un trecut legat atat de istoria Bucurestiului, cat si de cea nationala, pe care le putem vedea inca pe strazile orasului, dar care, din pacate, sunt lasate in paragina. Proprietarii spera ca ele sa se autodemoleze, ca sa poata construi ansambluri rezidentiale sau cladiri de birouri, iar autoritatile habar nu au despre aceste monumente istorice ale orasului.

Spre exemplu, nu am reusit, dupa mai bine de o saptamana, sa obtin un raspuns de la Municipalitate cu privire la situatia juridica a Blocului Rosenthal, de pe Calea Victoriei 22-24. Asta cu toate ca un fost primar interimar al Capitalei, Stefanel Marin, afirma ca imobilul ar fi al Primariei Municipiului Bucuresti.

Vom parcurge, astazi, istoria unei alte case monument istoric, aflata tot pe Calea Victoriei, la numarul 174, chiar la intersectia cu Bulevardul Dacia. Casa a fost construita de marea familie boiereasca Cesianu, ca si actualul sediu al Academiei Romane si imobilul de pe Calea Victoriei 151, cunoscut sub numele de Casa Cesianu – Filipescu acum consolidat si restaurat de catre Primaria Capitalei si care se pare ca va adaposti Pinacoteca Municipiului Bucuresti.

Pe 20 februarie 1880, Germania recunostea independenta Romaniei, castigata in urma razboiului din 1877-1878. Asa se face ca, la 1 martie 1880, Germania deschidea o „Legatie” la Bucuresti, primul ambasador german fiind contele von Wesdehlen.

Cladirea Legatiei Germane avea sa joace un rol important, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Astfel, pe 25 august 1944, dupa ce armata romana a intors armele impotriva Germaniei hitleriste, Legatia Germana de pe Calea Victoriei a fost inconjurata de un pluton de infanterie si doua tunuri antitanc romanesti, militarii romani somandu-i pe cei din interior sa se predea.

In aceste conditii, ambasadorul german Manfred von Kilinger s-a sinucis, dupa ce, mai intai, si-a impuscat secretara, cu care se presupune ca ar fi avut o relatie amoroasa. Kilinger prevestea, in felul acesta, modul in care avea sa sfarseasca Adolf Hitler, alaturi de Eva Braun.

Dupa terminarea razboiului, moare marele actor de revista Constantin Tanase, iar cladirea fostei Legatii Germane este atribuita Teatrului „Estrada”, care avea sa se numeasca Teatrul de Revista „Constantin Tanase”.

Dupa 1990, imobilul a fost transformat in Casino „Victoria”.

In anul 2006, dupa eforturi indelungate, cladirea a fost preluata de catre Ambasada Germaniei, care dorea, potrivit declaratiilor de la acea vreme, sa mute aici sediul Institutului „Goethe”.

Din 2006 si pana astazi, nu s-a mai intamplat nimic, cu exceptia faptului ca, acum multi ani, imobilul a fost acoperit partial cu un mash, pe latura dinspre Bulevardul Dacia, care da catre Hotelul Golden Tulip.

La un moment dat, pe Calea Victoriei exista un post de paza, cu un agent de la o firma specializata. Macar acest post de paza demonstra ca cineva se ingrijeste de imobil si nu lasa lipitorii de afise si obsedatii de mazgalituri sa umple zidurile cu reclame la concerte de manele si cu desene cu porci zburatori. De cateva luni, insa, a disparut si paznicul respectiv.

Dar cladiri monumentale lasate in paragina intalnim si pe stradutele mai mici. Este cazul Palatului Cazzavilan, aflat pe strada Temisana 2-4. Casa a fost construita in 1901 si extinsa in 1911. Aici a locuit Luigi Cazzavillan, jurnalist roman de origine italiana, care, in 1884, fonda ziarul „Universul”.

In acest moment, casa se afla intr-o stare avansata de degradare, o parte a acoperisului s-a prabusit, multe ferestre sunt sparte, pe ziduri si in interior a crescut vegetatie si, in unele locuri, zidurile sunt sprijinite cu barne de lemn, pentru a nu se prabusi. De altfel, cineva a amplasat si o inscriptie care le atrage atentia soferilor sa nu parcheze langa imobil, deoarece exista pericolul prabusirii zidurilor.

In afara de aceasta inscriptie, nimanui nu pare sa-i pese; autoritatile locale nu par sa intreprinda nimic cu privire la acest imobil, deoarece casa zace in aceasta stare de multi ani.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.