Shopping la Munchen

Daca tot incepem sa ne obisnuim cu gandul ca inacceptabilul face parte din viata noastra de zi cu zi, observam ca apar si anumite «tipare» in actiunile nebunilor extremisti, pentru ca de logica nici nu poate fi vorba.

Mai intai, dupa buna traditie a luptei de gherila, extremistii s-au divizat in celule active din ce in ce mai mici, pana a ajuns sa fie de fapt un singur om care actioneaza efectiv.

Unde e un singur om sunt mult mai putine mesaje schimbate, mult mai putine telefoane date, mult mai putine sanse pentru politie si serviciile speciale sa afle din timp de crima care se pregateste.

Bineinteles ca nu toti atentatorii individuali reusesc sa fie la fel de «eficienti» ca nebunul de la Nisa, care a reusit sa omoare el singur peste 80 de oameni, dar oricum sansele lor de «succes» sunt mult mai mari, dupa cum a demonstrat-o masacrul de la Munchen.

Apoi, teroristii par sa nu mai incerce sa scape si nici nu mai spera ca vor scapa. Poate ca nici nu mai vor sa supravietuiasca dupa ce au servit pana la capat cauza fundamentalista.

La Paris, majoritatea teroristilor au incercat sa scape.

La Bruxelles doar «omul cu palarie si ochelari» a iesit viu din aeroport.

La Nisa si in Germania teroristii stiau de la inceput ca vor muri, iar cel de la fast-food-ul din Munchen, dupa cum arata primele informatii, chiar s-a sinucis dupa ce si-a infaptuit crima.

Ultimul element, dar cel mai important daca vrem sa reusim sa oprim acest flagel, este ca in marea majoritate a cazurilor terostii erau cetateni occidentali. Doar afganul adolesecent din trenul bavarez a facut exceptie, dar «bilantul» actiunii lui este mult mai slab decat celelalte atentate.

Occidentalii descopera acum ca a fi CETATEAN francez, sau german, sau belgian, sau britanic, cu toate drepturile si privilegiile pe care la aduce acest statut, nu inseamna ca ESTI cu adevarat francez, german, belgian sau britanic, nu inseamna ca ai ceva in comun cu valorile societatii care te-a admis, birocratic, in randurile ei.

In schimb poti profita de toate avantajele situatiei.

Franco-libanezul de la Nisa nu a avut nicio problema sa inchirieze timp de cateva zile un ditamai camionul si sa se plimbe cu el prin oras ca sa pregateasca atacul.

Atentatorii de la Bruxelles au venit cu taxiul la aeroport, probabil ca au si platit cursa.

Teroristii de la Paris au inchiriat masina cu care au venit din Belgia, la fel cum o masina inchiriata au folosit si ciminalii de la Charlie Hebdo. Nu au avut nevoie sa riste furand o masina, au putut sa faca rost de una in completa legalitate, aratand cartile de identitate. Tot asa cum au putut sa pastreze in liniste armele si explozivii in propriile apartamente, protejati de inviolabilitatea locuintei garantata prin Constitutie.

Cum sa faci in asa fel incat sa fii sigur ca cel pe care oficial l-ai declarat cetatean european si in acesta calitate poate sa-si faca shopping-ul linistit intr-un mall din Munchen chiar iubeste tara in care traieste, chiar are ceva in comun cu oamenii pe care ii intalneste in fiecare zi pe strada, poate isi face si planuri de viitor  pentru el si copiii lui?

Asta este intrebarea la care guvernele europene vor trebui sa gaseasca un raspuns. Obligatoriu.

Dupa cum declara, pe buna dreptate, Jan Gabor ambasadorul Slovaciei la Bucuresti, a carui tara detine presedintia in exercitiu a UE, simplul fapt ca milioane de oameni vor sa vina in Europa este dovada cea mai buna ca modelul social si economic european, asa cum a fost el construit in ultimii 70 de ani, este unul de succes, invidiat in toata lumea.

Numai ca pentru unii «invidie» inseamna ca vor sa se integreze in acest model si vor face orice sa sa devina membri ai aceastei societati, pentru altii insemna, dimpotriva, ca vor face orice ca sa distruga acest model si aceasta societate.

Cei din a doua categorie nu sunt multi, dar cu ceea ce am facut pana acum nu am reusit sa-i imputinam ci dimpotriva, devin din ce in ce mai multi si mai fanatici.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.