Nadia Comăneci „Zeiţa de la Montreal”

Lumea aştepta vedetele din Uniunea Sovietică… În numai 20 de secunde, românca născută în Oneşti (de fapt, ironia sorţii, oraşul se numea Gheorgiu Gheorghiu Dej – statut impus la moartea liderului stalinist), fata subţire, longilină, aparent firavă, cu o gestică sinceră şi expansivă, a oferit o evoluţie perfectă; după o clipă… fără sfârşit, a apărut nota: 1.00; desigur, o ezitare înainte de a înţelege – calculatoarele nu erau programate pentru a afişa nota 10, puteau merge doar până la 9.95.

Sala izbucnise în ovaţii. Spectatorii prezenţi în oraşul canadian Montreal asistau la prima nota perfectă din istoria gimnasticii. Cinci zile, câte au urmat, Nadia obţinea alte note de 10; reţeaua ABC i-a compus melodia Nadia’s Theme; jurnalistul Gilles Marcotte scria: „(…) în viitor, atunci când se va dori să se vorbească despre ceva frumos, emoţionant, întruchipând perfecţiunea, ar trebui să se pronunţe … nadiesque”; acasă, succesul i-a adus distincţia de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

Câştigătoare a 5 (cinci) medalii olimpice de aur, una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii – din toate timpurile, primul sportiv român inclus în memorialului „International Gymnastics Hall of Fame”, fiica lui Gheorghe şi Ştefania-Alexandrina Comăneci (câteva surse susţin că s-ar fi născut… Anna Kemenes), botezată după Nadejda” („Speranţă”)/eroină a unui film, a concurat pentru prima dată la nivel naţional în România, în 1970, ca membră a echipei oraşului său.

Citeste AICI intreaga poveste a Nadiei Comăneci

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.