VIDEO: Polarizarea bogatiei in Romania

Produsul Intern Brut al Romaniei creste fara incetare si toata lumea este de acord ca aceasta crestere va atinge + 4,2% in 2016, probabil cea mai mare din UE.
PIB-ul pe locuitor creste si el, in consecinta, puterea mai mare de cumparare da un impuls remarcabil comertului, iar ritmul de construire de locuinte noi va ajunge in acest an la un maxim istoric, cel putin in Bucuresti-Ilfov.

Si totusi situatia de ansamblul este departe de a fi buna, pentru ca aceasta dezvoltare este polarizata excesiv, in asa masura incat Banca Nationala, prin vocea prim-vice-guvernatorului Florin Georgescu s-a simtit datoare sa traga un semnal de alarma.

Ce spune Florin Georgescu

Prim-vice-guvernatorul afirma din 2000 pana in 2015 PIB-ul Romaniei a crescut de la 40 de miliiarde de euro la 160 de miliarde de euro.

PIB-ul pe locuitor a crescut si el: raportat la media UE, in anul 2000 era de 23%, in timp ce in 2015 PIB-ul/locuitor al Romaniei ajunsese la 53% din media UE.
Dar, a atras atentia Florin Georgescu, cresterea PIB-ului nu este suficienta ca sa arate efectiv cat de bine traiesc oamenii si cat de buna este calitatea mediului inconjurator in tara respectiva

Repartitia neuniforma a dezvoltarii

Din cate spune Banca Nationala, repartitia este neuniforma in societatea romaneasca pe ansamblul ei, nu doar in teritoriu.

Florin Geogescu a citat datele comparative ale Eurostat ca in in anul 2014 in Romania cei mai bogati 20% detineau peste 40% din totalul veniturilor populatiei, in timp ce in Cehia, tara fosta comnunista care se apropie cel mai mult de standardele de viata europene, cei mai bogati 20% detineau 35% din totalul veniturilor populatiei.

In Polonia, tot in 2014, cei mai bogati 20% detineau 39% din veniturile totale.

Concluzia este ca polarizarrea bogatiei este o realitate in toata Europa Centrala si de Est, dar in Romania ea este excesiva.

Situatia economiilor in banci

Conform cifrelor publicate de BNR privind structura in profil teritorial a creditelor si depozitelor clientilor nebancari si neguvernamentali in luna aprilie, rezulta ca romanii persoane fizice aveau depusi in banci, fie in depozite la termen, fie la vedere, in jur de 150 de miliarde de lei, in lei sau in alta valuta.

De la judet la judet diferentele de bunastare sunt, insa, socante.

De exemplu, in luna aprilie 2016, in Iasi, cel mai bogat judet in Moldova, populatia avea in banci 4,3 miliarde de lei, in lei sau in valuta, in timp ce in Timis, cel mai bogat judet din Banat, populatia avea depusi in banci 5,4 miliarde de lei, cu 25% mai multi bani.

Din suma totala de 150 de miliarde echivalent lei persoanele fizice din Bucuresti-Ilfov detin in banci 53 de miliarde de lei, in timp ce toti locuitorii din Calarasi si Giurgiu, luati impreuna, nu detin decat 1 miliard 400 de milioane de lei.

Ca cifre de sinteza BNR afirma ca la sfarsitul anului trecut primii 66% dintre deponentii la banci in ordinea crescatoare a depozitelor aveau in total doar 1% din totalul sumelor depuse, iar contul mediu era de 1000 de lei/ deponent.

In schimb 4% persoanele cu cele mai mari depozite detineau 67% din toate sumele depuse la banci, iar contul mediu era de 50.000 de lei/deponent

De ce aceste diferente de bunastare

Lipsa autostrazilor, ea singura, ar putea eventual explica diferenta de bunastare intre locuitorii din Timis si cei din Iasi, pentru ca dinTimis pana in Iasi un camion mai pierde o zi pe drum

Dar diferentele socante de bunastare dintre Bucuresti-Ilfov si cele doua judete vecine, Giurgiu si Calarasi, au o explicatie mult mai complexa.

„A priori” si Giurgiu si Calarasi au niste atuuri care ar trebui sa le aduca bunastarea: sunt judete de granita, sunt plasate la unul din marile fluvii europene, care este o cale comerciala vitala si sunt plasate pe doua dintre cele mai importante drumuri internationale care fac legatura intre Europa de Sud, Turcia, Grecia, Bulgaria, si tarile din fosta URSS.

Si totusi, Giurgiu si Calarasi practic sunt strivite de vecinatatea Capitalei si a judetului Ilfov.

Pentru ca cele doua capitale de judet erau orase cu industrie deja putin dezvoltata inainte de 1990, iar acum a murit si putina industrie.

Nu se pune problema accesului rutier: daca un camion a ajuns de la Munchen la Bucuresti nu e nicio problema sa mai faca 80 de kilometri pana la OIltenita, de exemplu. Dar ambele judete au un grad de urbanizare foarte scazut si nu au reusit sa devina sateliti de dezvoltare ai capitalei, adica nu au devenit alternative tentante pentru firmele care cauta amplasamente in apropierea Bucurestiului.

Nu au reusit sa-si valorifice nici pozitia strategica la Dunare.

Dupa ce a murit putina industrie din timpul comunismului, nu au ramas in urma un potential de oameni calificati si de capacitati de productie potential care sa fie valorificat de un posibil investitor.

Pe cei 50 de kilometri intre Bucuresti si Giurgiu ar trebui sa existe, pe ambele parti ale drumului national, un sir neintrerupt de cladiri industriale si/sau spatii logistice, dar, in realitate, imediat ce iesi din Ilfov spatiile industriale/logistice dispar.

Lasă un răspuns