Parinte si partener in cuplu – doua relatii care nu se exclud reciproc

Intr-o relatie stabila, cand partenerii se iubesc, de cele mai multe ori, la un moment dat apare si un copil. Acel moment aduce o schimbare majora in viata cuplului – se dau peste cap programul, tabieturile, se schimba chestiunile legate de gestionarea timpului, a banilor…

Mai mult decat atat, preocupati 100% de cel mic, relatia cu partenerul ramane pe un plan secund.

Cum facem sa nu sufere relatia cu celalalt si sa fim si parintii care ne dorim sa fim?
Trebuie sa separam clar relatia de cuplu de cea cu copilul.

Cand vorbim despre copii, suntem mama si tata. Restul lucrurilor trec prin relatia sot-sotie, sau de parteneri.

Cand mergem la cinema, de exemplu, noi doi, adultii, nu vorbim de copii!
Camera adultilor nu este camera lui mami si lui tati, caci atunci, obligatoriu si copilul va fi acolo! Astfel, cei mici vor avea dificultati in a dormi in camera lor.

Cand iesim in oras este cuplul cel care iese si asa trebuie sa li se spuna si copiilor: ies cu sotul/ sotia mea, nu cu mami sau tati.

Daca mesajele se amesteca, pot aparea probleme. Cand adultii au nevoie de o clipa de intimidate, copilul va face febra, sau diaree, sau altceva, pentru a atrage atentia asupra lui: ca este si el in mijlocul relatiei, unde gresit l-am pozitionat noi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.