Cum se repară gropile și se crește suprafața de spațiu verde în București…

Bulevardul I.C. Brătianu rămâne şi pe mai departe un exemplu ce se poate încadra în categoria „Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgăritar”!

În vreme ce marile artere ale Bucureștiului, din Berceni, până în Bucureştii Noi şi Dămăroaia, din Drumul Taberei și Militari, până în Colentina, se umplu pe zi ce trece de tot mai multe gropi, în vreme ce șeful de la Administrația Străzilor, Alin Vieru, ne tot amenință cu un contract multianual de întreținere și reparații pentru drumurile orașului, care contract încă nu s-a încheiat dar o să se încheie el și atunci să vedeti… în vreme ce instituția domnului Vieru repară gropile cu toată potența celor nouă angajați pe care îi are pentru această activitate, ei bine, pe Brătianu, de la Unirea, până aproape de Universitate, pe partea dreaptă, în sensul de mers către centru, zeci de muncitori, dotaţi cu utilaje grele, decopertează trotuarul de asfalt, sapă şanţuri, cară materiale de construcţii, un adevărat șantier în plin centrul orașului.

Pietonii trebuie să se strecoare printre utilajele drumarilor, printre grămezile de asfalt jupuit de pe fostul trotuar, printre movilele de nisip, ciment, borduri si dale de piatră. În acest timp, trecătorii au „nesperata” şi nedorita ocazie de a respira aerul „curat”, plin de praful ce se ridică din cauza săpăturilor. Drept bonus, se pot feri de un escavator care face manevre direct printre ei, asta dacă nu vor să fie loviți.

Ca şi cum disconfortul actual produs trecătorilor nu ar fi suficient, muncitorii care execută lucrările par să se fi decis să contribuie şi la „mărirea” coeficientului de spaţiu verde ce îi revine fiecărui bucureştean şi la „creșterea” calității aerului în Capitală. Astfel, ei depozitează moloz, ciment, nisip la poalele fiecărui copac pe care Bulevardul Brătianu îl mai are, exact pe acea bucățică de pământ din jurul copacului care este esenţială pentru supravieţuirea acestuia.

Şi toate astea pentru „tichia de mărgăritar” a Administraţiei Străzilor, adică pentru a placa trotuarul cu piatră naturală şi a schimba, bineînteles, bordurile.

Ceea ce este mai grav este faptul că distrugerea acelor copaci, cu o vârstă de circa 25-30 de ani, se petrece într-o capitală europeană în care poluarea aerului este atât de mare, încât riscăm să fim amendaţi de către Comisia Europeană pentru acest lucru!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.