Tristan Tzara – unul dintre marii nonconformiști ai secolului XX

Numărându-se printre marii nonconformiști ai secolului XX, este cel fără de care mișcarea dadaistă n-ar fi ajuns, probabil, să fie consemnată în istoria artei universale: Tristan Tzara. Născut sub numele de Samuel Rosenstock, în 16 aprilie 1896, la Moinești, el cochetase cu simbolismul încă din adolescență. În 1912 crease, alături de Ion Vinea și Marcel Iancu, revista Simbolul. A părăsit țara în toamna lui 1915. Se pare că pseudonimul care l-a făcut celebru- Tristan Tzara- nu înseamnă decât, foarte simplu, „trist în țară”. A ajuns la Zurich, în neutra Elveție, unde s-a alipit, în chip firesc, unor artiști precum Hans Arp, Richard Huelsenbeck, Hugo Ball, întâlniți la Cabaret Voltaire.

Tristan TzaraAcesta era locul în care o mână de intelectuali europeni exilați, oripilați de grozăvia războiului, organizau happeninguri. Se răsfățau aproape copilărește, cultivând antiliteratura, antimuzica, antipictura. Negau teribilist și disprețuiau arta tradițională. Inventau tehnici năstrușnice de creație. Totul bazat pe absurd, incoerență, pe lipsa logicii. Se pronunțau, în deplină libertate, împotriva rutinei sociale, a canoanelor artistice, a moralei burgheze. Tânjeau cu toții după o viață lipsită de convenții, absurde după părerea lor. Voiau, vorba Miței lui Caragiale, scandal cu orice preț, iar din frustrările lor s-a născut, în februarie 1916, Dada, dadaismul.

După toate probabilitățile, însăși alegerea denumirii Dada îi aparține lui Tzara, din dorința ca dadaismul să nu poată fi atașat vreunei școli sau vreunui partid.

Datorită lui Tzara, devenit poet de limbă franceză, scriitori moderniști precum Louis Aragon, Andre Breton, Paul Eluard s-au afiliat grupului. Lui i se datorează și periodicul Dada, care începuse să apară în iunie 1916. În 1917, împreună cu Hugo Ball, Tzara a deschis expoziția permanentă Galerie Dada. Artistul s-a mutat la Paris, alăturându-se grupului lui Andre Breton în editarea revistei Litterature. A devenit o figură centrală a scenei dadaiste cu experimente teribiliste, totul culminând cu un spectacol de varietăți, în martie 1920. Acolo a fost citit mai vechiul său text Prima aventură cerească a domnului Antipyrine. Tot acolo a fost interpretată o melodie ciudată compusă de Tzara, cântată împreună cu publicul, care, rostind diverse onomatopee, trebuia neapărat să rămână șocat!

În mai 1922, la Weimar, la Festivalul Școlii Bauhaus, grupul lui Tzara a pus în scenă sfârșitul mișcării, însuși artistul român spunând atunci că „Dada e inutilă, ca orice altceva în viață”. Din 1924, scriitorul s-a arătat interesat de suprarealism. A publicat și i s-au jucat piesele Inima de gaz și Batista norilor. Și-a publicat textele timpurii sub titlul 7 manifeste Dada. Sub influența suprarealistului Breton, Tzara a scris, în 1931, mult apreciatul său poem utopic Omul. Biografia autorului, oricât de sumară, nu poate trece sub tăcere aparent ciudata intrare în Rezistența Franceză și, în 1947, în Partidul Comunist. Avea să demisioneze, însă, în 1956, protestând astfel împotriva reprimării de sovietici a Revoluției din Ungaria. S-a stins din viață în 25 decembrie 1963, la Paris, acolo unde își doarme somnul de veci. Moineștiul natal îi păstrează memoria vie sub forma unei statui.

Citeste AICI in continuare totul despre Tristan Tzarau

Radio România Regional vă prezintă proiectul “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii”.
100 de personalități din cultura sau știință, care au marcat dezvoltarea lumii prin realizarile lor.
100 de români care, prin creativitate, muncă și curaj, au adus România între țările care au îmbogățit cunoașterea universală.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.