Aferim, domnule ambasador!

Citeam mai ieri relatarile din presa despre invataturile noului ambasador al Statelor Unite la Bucuresti, Hans Klemm, adresate  romanilor.

Una dintre ele era formulata cat se poate de raspicat: România trebuie sa se dovedeasca un partener de incredere pentru toti investitorii, inclusiv in privinta tratamentului  acordat companiilor.

Tocmai cand eram emotionat de sfaturile parintesti trimise de Washington prin mesager, memoria imi joaca din nou o festa si imi revine in minte o anumita afacere din 2008-2009 privind achizitionarea de catre Pentagon a 179 de avioane cisterna pentru US Air Force.

Noile aparate ar trebui sa inlocuiasca vechile avioane folosite de USAF pentru alimentarea in zbor a aparatelor de lupta inca de pe vremea presedintiei lui Eisenhower, deci acum mai mult de 50 de ani.

O comanda mai mult decat consistenta: 35 de miliarde de dolari in total pentru cel care ar castiga-o.

Ce s-a intamplat?

Initial Pentagonul, intr-un acces impardonabil de naivitate,  a aplicat «la litera» principiile pietei concurentiale si, in consecinta, in 2008 oferta depusa de consortiul format din Airbus si Northrop-Grumann era considerata de toti specialistii drept castigatoare, fiindca era mult mai buna decat contra-oferta prezentata de Boeing, concurentul american al Airbus.

Reactia nu a intarziat: Boeing si-a pus in functiune lobby-ul pe care il are in Congresul american, asa ca sute de membri ai legislativului de la Washington s-au grabit sa-i traga de urechi pe militari explicandu-le ca libera concurenta este un concept bun sa fie exportat in tarile papuase, dar in America nimeni nu va accepta ca acest munte de bani sa mearga la alta companie decat una americana.

Onorabilii membri ai legislativului de la Washington au gasit imediat un pretext: chipurile europenii ajuta Airbus sa se mentina pe piata prin practici anticoncurentiale.

Pentagonul, disciplinat, a ascultat apelul la patriotism si a modificat urgent caietul de sarcini atat de mult incat in decembrie 2009 Northrop-Grumann s-a retras din competitie declarand ca noile cerinte tehnice favorizeaza clar firma Boeing.

In Romania asta se numeste licitatie cu dedicatie, o potlogarie care este criticata, pe buna dreptate, de toata lumea.

Dar in sferele celor mai mari puteri economice si politice ale lumii nu se foloseste cuvantul «potlogarie», este prea vulgar.

Germania si Franta, actionari principali la Airbus s-au limitat sa-si arate «extrema nedumerire»  fata de decizia Washingtonului.  Si-atat.

Comisia Europeana, gardiana vigilenta  – nu-i asa?  –  a intereselor europenilor pe plan global s-a multumit si ea sa se declare «profund nedumerita» de ce s-a intamplat, dar nici ea nu a luat nicio masura.

Cand Licuriciul cel Mare bate cu pumnul in masa …… compania Boeing a ramas singura pe felia de 35 de miliarde de dolari, ajutata  de o decizie profund anticoncurentiala a unei  institutii guvernamentale americane.

Asta apropo de lectia domnului ambasador Klemm cum ca Romania trebuie sa se dovedeasca un partener de incredere pentru toti investitorii …… etc. etc.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.