De ce avem locuri de munca neocupate

Peste 1% din locurile de munca  disponibile in Romania erau neocupate in al doilea trimestru al acestui an, afirma  oficiul European de statistica Eurostat intr-un comunicat publicat astazi.

Rata de neocupare a locurilor de munca din tara noastra a crescut cu o zecime de punct procentual  in Trimestrul a doilea fata de primul trimestru

Ce spune Eurostat

Eurostat nu spune cifra locurilor de munca ci numai rata de neocupare, care a fost in Trimestrul al II-lea de 1,1% la noi in tara.

Rata de neocupare este obtinuta impartind numarul de locuri de munca neocupate la numarul total de locuri de munca, si cele ocupate si cele neocupate.

Evident ca Eurostat nu ia in considerare decat locurile de munca declarate de angajatori ca fiind neocupate la Agentiiile Nationale de Forta de Muca din fiecare tara. Cate posturi mai sunt disponibile, dar angajatorii nu le raporteaza la agentiile de forta de munca nimeni nu stie.

Acestea fiind zise, Romania sta mult mai bine decat media Uniunii Europene, care a fost de 1,7% rata de neocupare.

O rata de neocupare mare este periculoasa pentru ca fiecare post de lucru care nu este ocupat insemna ca anagajatorul respectiv nu poate sa lucreze la intreaga capacitate si, evident, nici nu poate sa se dezvolte.

Asta apare clar daca ne uitam la cifrele anuntate de Eurostat pentru toate tarile comunitare: Belgia si Germania au cea mai mare rata de neocupare, 2,7%, si au si cresteri economice mici. In schimb tari dinamice precum Polonia, sau Letonia, care a avut o crestere exceptionala a productiei industriale intr-un an, sau Irlanda, sau Slovacia, au rate de neocupare mici, de 0,5% sau 0,9%.

Deficitul de forta de munca franeaza economia. Din acesta cauza Germania este atat de primitoare fata de imigranti, sau era pana acum cateva zile

Care sunt domeniile cu cel mai mare deficit de forta de munca in Romania

Conform Eurostat, Industria si constructiile aveau o rata de neocupare de 1%, in timp ce serviciile aveau o rata de neocupare de numai 0,7%.

Cifrele Eurostat sunt in concordanta cu datele comunicate de INS pentru somajul din Romania in luna iulie: pentru o medie nationala de 6,8%, somajul in randul barbatilor era de 7,8%, iar cel in randul femeilor era de numai 5,6%.

Industria si constructiile sunt domenii ocupate in mare majoritate de barbati, in timp ce serviciile sunt ocupate in mare majoritate de femei.

La un somaj de 6,8%, de ce mai sunt locuri de munca neocupate?

Din motivele scoase in evidenta de recentul studiul Manpower privind deficitul de personal din Europa si din Romania.

Conform studiului, principalele obstacole pe care le intampina angajatorii din Romania sunt lipsa de personal calificat, lipsa de experienta in munca si neadaptarea geografica, adica locurile de munca nu sunt acolo unde exista forta de munca disponibile iar forta de munca nu vrea, sau nu poate sa se deplaseze acolo unde exista locuri de munca.

Tot Eurostat spune ca Romania are una din cele mai mari rate ale abandonului scolar timpuriun din Europa, iar asta se vede in lipsa personalului calificat

In tara noastra somajul cel mai mic, deci deficitul cel mai mare de forta de munca este in orasele mari. Din cauza dezvoltarii neuniforme a tarii exista mari zone in care sa nu sunt slujbe disponibile, iar locuitorii din acele zone nu pot sa faca naveta in orasele mari si nici nu se pot instala acolo.

Mobilitatea fortei de munca

In Romania cel dispus sa faca naveta din provincie intr-un oras mare ca sa aiba un loc de munca  are o multime de probleme.

In primul rand nu are legaturi rapide si viabile, nici pe sosea nici pe calea ferata.

Putinele trenuri de navetisti care inca mai functioneaza sunt atat de lente si atat de putine incat folosirea lor este prea putin adaptata nevoilor rezonabile ale oamenilor. La randul ei, reteua de autobuze sau microbuze interurbane depinde si ea de starea drumurilor care sunt proaste si aglomerate, iar pe vreme de iarna cateva luni pe an sunt impracticabile.

Peste toate acestea se suprapune costul biletelor sau abonamentelor, care este atat de mare in comparatie cu salariile incat cel care locuieste la 50 sau 60 de kilometri de Bucuresti si vrea sa lucreze, totusi, in Bucuresti, nu mai ramane in buzunar decat cu bani foarte putini.

Pe de alta parte, intr-o tara moderna cei care cauta un loc de munca nu ar trebui obligatoriu sa vina intr-un oras mare, ar trebui sa gaseasca posibilitati de angajate chiar la el acasa, dar in Romania localitatile mici, chiar si orasele mici, sunt lipsite de investitii care sa creeze slujbe.

Asta desi taxele si impozitele locale si pretul terenurilor in orasele mici sunt cu mult mai reduse decat in orasele mari, ceea ce, teoretic, ce ar trebui sa atraga firmele, mai ales cele mici. Dar in Romania tot din motive de infrastructura deficitara firmele, chiar si cele mici,  prefera sa plateasca mult mai mult ca sa se adune ciorcine in jurul oraselor mari.

Pe de alta parte, situatia locativa privilegiata a romanilor contribute si ea la deficitul de forta de munca

Situatia locativa

95% dintre romani sunt proprietarii locuintelor lor. Este greu pentru un om sa plece din casa pentru care nu plateste nimic si in jurul careia mai poate cultiva un minim de produse alimentare de baza, ca sa stea cu chirie in Timisoara, sau in Bucuresti, unde va da o multime de bani pe casa si o multime de bani si pe mancare.

Pana la urma, va ramane in buzunar cu suma care oricum i-ar veni sub forma de ajutor social, sau de ajutor de somaj.

Daca tot este sa plece de acasa romanul prefera sa plece in strainatate, unde dupa ce plateste tot ce are de platit pentru viata de zi cu zi mai ramane cu suficienti bani ca sa trimita si la familie.

Salariile care se platesc la oras sunt atat de mici incat slujbele disponibile sunt aproape rezervate pentru locuitorii orasului respectiv, sau pentru cei din vecinatatea imediata.

Este un cerc vicios al ne-dezvoltarii si al polarizarii dezvoltarii: acolo unde sunt locuri de munca disponibile nu sunt oameni, iar acolo unde sunt oameni nu sunt locuri de munca.

Iar dezvoltarea neuniforma duce si la deficitul de calificare pe care il acuza angajatorii.

Deficitul de calificare, rezultat al dezvoltarii neuniforme

Este confirmat faptul ca abandonul scolar timpuriu vine in primul rand din zonele cele mai sarace ale tarii.

In primul rand, multi tineri din aceste zone sunt fortati sa abandoneze repede scoala ca sa munceasca sa-si ajute familia. Evident ca nu ar parasi mai devreme scoala daca parintii lor ar castiga destul, dar locuri de munca cu venituri decente sunf foarte putine in localitatile mici.

In al doilea rand, dezvoltarea inegala a tarii se reflecta in calitatea invatamantului: scolile de la sate, din lipsa de profesori, din lipsa de profesori buni, din lipsa de echipamente didactice modern,  dau absolventi mult mai slabi decat cele de la oras, asa ca cine termina 8 clase la el in sat are sanse mult mai mici sa intre la liceu si sa aiba o calificare buna.

Se formeaza un alt cerc vicios: exista un mare potential de forta de munca nevalorificat din cauza dezvoltarii economice insuficiente si din cauza dezvoltarii economice neuniforme, iar, pe de alta parte, acest potential nevalorificat franeaza dezvoltarea economica si accentueaza dezvoltarea economica neuniforma.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.