Imaginea ca arma

In cartea sa Powershift – puterea in miscare, excelentul analist Alvin Toffler are o fraza scurta, dar care sintetizeaza toata filozofia lucrarii: “Puterea in cazul tranzactiilor se transfera ca rezultat al imageriei globale”.

Toffler se refera la faptul ca intr-o lume super-informationala (nu informatizata!) imaginea (buna sau rea) pe care o construieste, sau o capata, un actor international influenteaza in mod fundamental modul in care acel actor se poate manifesta pe scena globala.

Cand si-a scris cartea, in urma cu peste 20 de ani, Alvin Toffler nu avea cum sa stie ca teoriile sale vor fi confirmate in 2014, in Ucraina.

Pentru ca in 2014 Ucraina a devenit miza unei confruntari geopolitice in care Occidentul si noile democratii central si est-europene sunt decise sa dea lovitura de gratie vechiului inamic URSS, reincarnat in noul inamic Rusia.

Din aceste motiv imaginea internationala a Ucrainei,  asa cum este ea construita chiar in aceste zile la cele mai inalte niveluri politice mondiale, TREBUIE  sa fie PERFECTA si niciun argument contrar, oricat de evident, nu este acceptabil si nici nu va fi acceptat.

Din interese geopolitice noul guvern de la Kiev este considerat a fi CU SIGURANTA democratic, noii lideri sunt ABSOLUT dedicati valorilor occidentale, tara este un candidat SIGUR la aderarea la UE, pentru ca respecta TOATE criteriile impuse de Bruxelles.

Nimeni nu ignora prezenta, in guvernul  nou instalat, a ultra- nationalistilor care, nici acum, dupa victorie nu vor sa depuna armele. Arme la propriu, pentru ca ultra-nationalistii (care isi afiseaza in strada simpatiile hitleriste!), sunt dotati cu Kalasnikov-uri pe care chiar le-au folosit eficient in confruntarile cu politia.

Aceeasi ultra-nationalisti, de-abia ajunsi la putere, s-au grabit sa impuna abrogarea legii care acorda drepturi suplimentare tuturor  minoritatilor nationale din Ucraina. Nu doar rusilor ci si romanilor, maghiarilor, polonezilor si bulgarilor si altora.

In cazul oricarei alte tari, comunitatea internationala ar fi reactionat dur, dar nu si in cazul Ucrainei, pentru ca imaginea ei este obligatoriu sa fie IMACULATA.

Pentru a construi aceasta imagine comunitatea internationala este dispusa chiar sa-si deschida largi buzunarele intr-o generozitate fara precedent in istoria moderna.

Washingtonul a anuntat deja ca are pregatit un miliard de dolari si va convinge FMI-ul sa dea si el alte 15 miliarde.

Bruxelles-ul nu a trebuit sa fie convins de nimeni cand a promis si el 11 miliarde de euro, chiar daca nu stie de unde o sa faca rost de bani.

Chiar si Romania, din toata saracia ei, a acceptat sa plateasca si politic si economic!

In declaratiile facute in timpul vizitei la Kiev ministerul de externe Titus Corlateanu nici macar nu a strecurat vre-o aluzie la drepturile romanilor din Ucraina, asa cum nu a indraznit sa aduca aminte ca Romania are  de recuperat mai mult de 1 miliard de dolari bagati in combinatul de la Krivoi Rog.

Bani pe care Ucraina democratica si pro-europeana NU are de gand sa-i plateasca vreodata, asa cum NU are de gand sa respecte vreodata decizia din 2009 a Tribunalului International de la Haga prin care Insula Serpilor revenea Romaniei.

Ce-i drept e drept : Kievul s-a dovedit “marinimos” fata de Titus Corlatean si a asigurat ca pe insula nu vor fi stationate arme ofensive!

Curat respect al dreptului international.

Este de neconceput ca Romania va avea “tupeul” sa redeschida aceste dosare in viitorul previzibil.

Daca totusi, ar face-o, cu siguranta ar fi admonestata foarte dur de Occident.

De la inaltimea puterii pe care i-o ofera imaginea internationala care i-a fost construita, Ucraina este perfect constienta ca NIMENI nu-i va putea reprosa NIMIC si nu-i va putea cere nimic, mult timp de-acum incolo!

 

De Rasvan Roceanu